Hramul Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, a fost sărbătorit prin slujbe religioase săvârşite de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, împreună cu Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Preasfinţitul Părinte Ilarion Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, vicarul-administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului.
Alături de cei trei ierarhi s-a aflat un sobor de preoţi şi diaconi în care s-au aflat arhimandritul Calinic Teslevici, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, arhimandritul Atanasie Roman, stareţul mănăstirii făgărăşene, protopopi şi alţi slujitori ai sfintelor altare. Programul liturgic a început la fântâna din incinta mănăstirii, vechiul izvor al aşezământului, unde credincioşii vin mereu să ia apă pentru a primi tămăduire de boli. Aici, soborul de arhierei, preoţi şi diaconi a săvârşit slujba de sfinţire a apei.
După slujba de sfinţire a apei a fost săvârşită Sfânta Liturghie la altarul de vară din pădurea apropiată de mănăstirea făgărăşeană. Răspunsurile liturgice au fost date de o parte a Grupului psaltic „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna” din Sibiu, dirijat de pr. Marius Tofan.
„Un izvor de binecuvântare”
Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre originea sărbătorii din Vinerea Luminată şi foloasele duhovniceşti aduse de cinstirea Maicii Domnului şi a sfinţilor mijlocitori înaintea lui Dumnezeu.
„Sărbătoarea aceasta a Izvorului Tămăduirilor, a izvorului vindecărilor și minunilor pe care le-a făcut Maica Domnului pentru oamenii cei credincioși, este pusă în această săptămână pentru a arăta că toate binefacerile pe care le primim prin mijlocirea Maicii Domnului sunt binefaceri care vin din puterea lui Dumnezeu Cel Întreit, din puterea Domnului nostru Iisus Hristos Cel Înviat din morți. În Vinerea din Săptămâna a cincea din Postul Mare se săvârșește așa-numita Denie a Canonului Bunei Vestiri. Deci, înainte să se termine postul, o avem în atenție în mod deosebit pe Maica Domnului, iar acum, după Praznicul Învierii Domnului, o avem iarăși în atenție ca un izvor de binefaceri pentru noi toți cei credincioși. Sărbătoarea își are originea într-o minune care s-a petrecut la Constantinopol în secolul V, în legătură cu un izvor la care s-a făcut mai întâi o vindecare a unui nevăzător și după aceea multe alte vindecări. Pe locul acela s-a construit o biserică, iar după acest chip, în numeroase alte locuri, printre care și aici, la Sâmbăta de Sus, s-a construit pe locul unde exista un izvor în legătură cu care probabil că s-au întâmplat minuni de vindecări, s-a construit mai întâi de către înaintașii Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu și după aceea de către el, mănăstirea aceasta, din care până astăzi a rămas parte din biserică și care a fost refăcută așa de frumos în continuare de Mitropolitul Nicolae Bălan după Primul Război Mondial și în continuare de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Antonie, lucru încheiat când deja aveam cinstea și bucuria să fiu și eu viețuitor al mănăstirii de aici. Deci toate binefacerile Maicii Domnului sunt văzute ca stând, ca izvorând din darul lui Dumnezeu, din darul fiului ei, al Domnului nostru Iisus Hristos. De fiecare dată când noi venim la o mănăstire, și astăzi am venit și eu cu multă bucurie la mănăstirea de aici, venim cu gândul să primim anumite daruri de la Dumnezeu. Să primim anumite daruri prin mijlocirea Maicii Domnului atunci când ne adresăm ei, sau prin mijlocirea sfinților. Și atât pe Maica Domnului, cât și pe toți sfinții, pe toți îi vedem ca mijlocindu-ne vindecări, tămăduiri, ajutor de la Dumnezeu în cele din urmă. Fiecare dintre noi venim cu greutățile noastre, cu poverile noastre, cu bucuriile noastre, cu cererile noastre, fiecare cu ale lui. Și ne bucurăm să i le putem spune și Maicii Domnului. Acum de curând ne bucurăm cu atât mai mult să le putem spune și Sfinților Părinți care au viețuit în mănăstirea aceasta, Arsenie de la Prislop și Serafim cel Răbdător, de aici de la Mănăstirea Sâmbăta. E un mare dar ca să poți să vii să te rogi unor Părinți pe care poate că i-ai cunoscut în viață, sau în raza de lumină a vieții cărora ai trăit. Urmele acestor Părinți sunt peste tot în locurile acestea și harul și binecuvântarea lor sunt prezente peste tot. Deci, venim aici cerând ajutorul și mijlocirea lor, cerând darul lui Dumnezeu care să se reverse peste noi și prin Maica Domnului și prin ei toți. Anul acesta în Patriarhia Română este dedicat cinstirii familiei creștine și cinstirii femeilor creștine, mironosițe, mucenițe, cuvioase, soții de oameni sfinți și ele sfinte. Anul trecut au fost pomeniți sfinți din neamul nostru, sfinți duhovnici și mărturisitori. Toți aceștia și toate acestea sunt și ei, prin apropierea de Dumnezeu, izvoare de binefacere către oameni. Fiecare dintre noi care ne apropiem de Dumnezeu suntem de fapt chemați să devenim pentru ceilalți binefacere și izvor de binefacere, așa cum Dumnezeu i-a spus lui Avraam când l-a chemat, i-a spus: «Vei fi binecuvântare și izvor de binecuvântare pentru urmașii tăi». Lucrul acesta trebuie să se întâmple și cu noi. Un om care se apropie de Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu devine, cu necesitate aș spune, un izvor de binecuvântare pentru oamenii din jurul lui”, a subliniat ierarhul.
„Apostol lângă Apostoli”
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a subliniat în cuvântul de la final rolul femeilor mironosiţe şi al Maicii Domnului în mărturisirea şi propovăduirea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
„Învierea Domnului n-a văzut-o nimeni şi nu a putut explica nimeni cum s-a întâmplat marea minune. Știm că Mântuitorul Hristos a ieșit prin piatra pecetluită, spun evangheliștii că a intrat la ucenici prin ușile încuiate. Dar cum a ieșit? Lumina orbitoare care l-a înconjurat pe Mântuitorul ieșind din mormânt nu le-a dat posibilitate paznicilor să vadă și să judece după mintea lor taina cea mare a Învierii. De aceea, mărturiile pe care ni le aduc Sfinții Evangheliști sunt de bază. Credem în acele mărturii, dar și în alte mărturii, iar primele care au adus vestea Învierii au fost tocmai femeile purtătoare de mir, împreună cu Maica Domnului, a cărei sărbătoare o prăznuim astăzi. Anume a fost rânduită sărbătoarea aceasta a Izvorului Tămăduirii în Săptămâna Luminată, pentru că Maica Preacurată a fost prima care a cunoscut și s-a tânguit la cruce, văzând și aducând mărturie a morții Fiului său pe cruce, pentru împlinirea misiunii pe care a avut-o, adică mântuirea omenirii. (…) Apoi, femeile mironosițe au înconjurat-o pe Maica Preacurată și au preluat modelul curajului și al devotamentului ei față de Fiul său, față de Iisus Hristos. Aceste femei au urmărit unde L-au pus pe Mântuitorul și s-au dus primele la mormânt să îndeplinească tradiția de a unge pe cel răposat cu mirodenii. Și mare le-a fost mirarea că au găsit piatra dată la o parte de pe mormânt și au văzut îngeri care le-au spus că nu e mort. «De ce căutați pe cel viu între cei morți? Mergeți și spuneți ucenicilor că a înviat din morți». Sfinții Părinți o numesc pe Maica Preacurată «Apostol lângă Apostoli», iar femeile mironosițe au fost învrednicite și alese de Dumnezeu ca să aducă mărturia aceasta, le-a ales a fi vrednice slujitoare care au stat lângă Maica Domnului, numită de Părinți «Noua Evă», cea care a ridicat păcatul de pe ființa aceasta, de pe Eva, fiind Noua Evă, pentru că l-a născut pe Noul Adam, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Femeile mironosițe au fost numite și ele de Sfinții Părinți a fi «Apostoli către Apostoli», pentru că ele au fost încredințate și trimise de înger: «Mergeți și spuneți ucenicilor că a înviat din morți și că va merge înainte de voi în Galileea, acolo Îl veți vedea». Au dus mărturia aceasta la ucenici și ucenicii iată că au adus-o în întreaga lume şi este cea mai mare bucurie pe care o ființă umană o poate simți. După Săptămâna Sfintelor Pătimiri, când, alături de Mântuitorul Iisus Hristos ne-am așezat la rugăciune, la căință, am încercat să ne curățim simțirile prin Spovedanie și apoi prin Cuminecare, după această săptămână a mântuirii, iată săptămâna biruinței. Săptămâna aceasta a biruinței și în toată perioada de la Paști și până la Înălțare, fiecare duminică are un specific, anume o vindecare, o tămăduire pe care a săvârșit-o Mântuitorul Iisus Hristos, tocmai pentru ca să înțelegem noi că a înviat pentru noi și pentru mântuirea noastră”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu.
După Sfânta Liturghie, aşa cum este tradiţia împământenită la hramurile mănăstirii, soborul de arhierei, preoţi şi diaconi a săvârşit slujba Sfântului Maslu, iar toţi cei prezenţi s-au rugat pentru a primi de la Dumnezeu tămăduire trupească şi iertare de păcate.
Reporter şi fotografii: Costin Chesnoiu
