Pe 21 octombrie îi cinstim pe Sfinţii Mărturisitori din Transilvania: Visarion şi Sofronie, Oprea Miclăuş şi preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel. Aceşti mari sfinţi mărturisitori ai credinţei ortodoxe s-au jertfit pentru apărarea Bisericii străbune în faţa ofensivei uniatiste din Transilvania secolului al XVIII-lea.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion Sarai
Originar din Bosnia, cu numele Nicolae primit la botez, a fost tuns în monahism în 1738 la Mănăstirea „Sfântul Sava” de către Patriarhul Ierusalimului. În anul 1744 a ajuns Banat și apoi în Transilvania pentru a propovădui și a lupta în apărarea Ortodoxiei. Adunând un număr însemnat de credincioși în jurul său, a predicat mai întâi în Lipova, apoi în Dobra, judeţul Hunedoara, în Deva și Săliștea Sibiului, unde i-a îndemnat pe oameni să nu mai asculte de preoții uniți și să păstreze rânduielile ortodoxe. A fost arestat împreună cu trei negustori, în drum spre Sibiu şi întemnițat la Deva, Timișoara, Osiek și Raab, ajungând apoi în înfricoșătoarea închisoare de la Kufstein, din Munții Tirolului, unde a și murit în condiții foarte grele ca sfânt mărturisitor pentru Ortodoxie. Cei trei însoțitori ai săi au fost închiși la Sibiu și Timișoara, apoi au fost eliberați după un an.
Sfântul Mucenic Oprea și Sfântul Preot Mărturisitor Moise
Misiunea Sfântului Visarion Sarai în Transilvania de apărare a Ortodoxiei a fost continuată de numeroși români din zona Sibiului, între care Sfântul Mucenic Oprea Miclăuș, din Săliște, și Sfântul Preot Mărturisitor Moise Măcinic, din Sibiel. Cel dintâi a mers de trei ori la Curtea imperial din Viena pentru a arăta dorința românilor din zonă de a rămâne în Ortodoxie. Cele trei călătorii au avut loc în 1748, 1749 și 1752. În 1752, Oprea Miclăuș, împreună cu preotul Moise Măcinic, au fost primiți de împărăteasa Maria Tereza și de cancelarul Kaunitz, care, însă, și-au pierdut răbdarea și i-au aruncă în temniță. Cei doi au sfârşit în temnița de la Kufstein.
Sfântul Preot Mărturisitor Ioan din Galeș
Mișcarea de rezistență împotriva uniației a fost condusă mai apoi de Sfântul Preot Mărturisitor Ioan din Galeș. A fost arestat în 1756 și întemnițat la Sibiu, însă, la ordinul împărătesei, a fost condamnat la închisoare pe viață în cetatea Devei. După un an, a fost mutat la Graz, acolo unde, 19 ani mai târziu, mărturisea că ar accepta moartea în locul renegării credinței sale. De acolo a fost mutat la Kufstein, însă data adormirii sale este necunoscută. În anul 1780, după 24 de ani de temniță, un alt deținut de acolo trimitea o scrisoare Ecaterinei a II-a a Rusiei, rugând-o să intervină pentru eliberarea vrednicului preot.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie a fost preot de mir în satul său, Cioara. S-a călugărit mai apoi la Mănăstirea Cozia, după care s-a întors în locurile natale, unde a înfiinţat un schit monahal. Autoritățile au dărâmat schitul, l-au întemniţat de două ori, începând cu 1759, la Bobâlna și Abrud, dar a fost eliberat de fiecare dată în urma răscoalei a sute de țărani sau a temerii autorităților față de o revoltă a moților. A convocat o adunare a preoților și credincioșilor la Zlatna, în Munții Apuseni, în 10 august 1760. Mișcarea lui a fost extinsă și în alte zone din Transilvania, astfel încât, în fața presiunii puse de toți românii implicați, împărăteasa Maria Tereza a fost nevoită să accepte o parte din hotărârile acestor adunări, dintre care cea mai însemnată a reprezentat-o sinodul de la Alba Iulia din 14-18 februarie 1761. În urma acestuia, sub supravegherea generalului Adolf von Bucow, în Transilvania au fost puse în aplicare unele din măsurile solicitate prin hotărârile sinodului, cea mai de seamă fiind aducerea episcopului ortodox sârb Dionisie Novacovici. Tot în cadrul acestui sinod s-au luat decizii pentru a revitaliza viața duhovnicească a preoților și credincioșilor ortodocși. Sosirea unui episcop ortodox în Transilvania și părăsirea uniației de către zeci de sate românești au reprezentat punctul culminant al activității Sfântului Sofronie. Îndeplinindu-și chemarea, acesta a plecat în Țara Românească, acolo unde a trecut la cele veșnice.
