În a cincea săptămână din Postul Mare ne-am întâlnit cu o temă ce aduce în prim-plan o criză a familiei din zilele noastre. Trăim viața familiei ca pe o simplă rutină, ca pe o obișnuiță sau o trăim în mod conștient, dând un sens acestui mod de viață?
Invitatul conferinței din data de 26 Martie 2026 a fost Părintele Nicolae Tănase, un om dedicat slujirii aproapelui și un susținător al familiei, dovadă stându-i așezămintele sociale din Valea Plopului și Valea Screzii, care de decenii au devenit un acasă pentru copiii orfani și mamele aflate în criză de sarcină.
Discursul părintelui a debutat cu o definiție a căsniciei și cu o mică istorie a originii acestui cuvânt care își are proveniența de la caznă (osteneală). Părintele a precizat că scopul principal al căsătoriei este „împlinirea unul în celălalt și amândoi întru Hristos spre mântuire”, subliniind faptul că atunci când ne căsătorim, începem să ne „căznim”. Căsătoria este un drum al ostenelii, dar în Hristos, aceasta devine o osteneală plăcută care duce la mântuire. Totodată, căsătoria este o taină, un lucru sfânt, iar familia este o proiecție a Sfintei Treimi în viața noastră.
În continuare, părintele Tănase a subliniat importanța și statutul femeii creștine, declarând că serbarea femeii ar trebui să se facă pe 25 martie. Prin sărbătoarea Bunei Vestiri, ni se relevă personalitatea Maicii Domnului, călăuza și idealul spre care trebuie să tindă orice femeie creștină: „[…] femeia trebuie cinstită. Ziua de ieri ne-a învățat ce a putut găsi Dumnezeu în femeie, încât a pregătit-o și, «Fiul Cel Unul Născut din Tatăl mai înainte de toți vecii» s-a întrupat în Sfânta Fecioară Maria de la Duhul Sfânt fără de tată. Deci, vedeți, ce a putut face Dumnezeu, până unde a adus-o Dumnezeu […] pe Fecioara Maria, făcând-o vrednică de acest moment al întrupării, care este începutul mântuirii noastre. […] femeia zilelor noastre trebuie [să o vadă] pe Eva cea nouă, pe Maica Domnului.”
În ceea ce privește disputa despre superioritatea femeii sau a bărbatului, este esențial să știm doar că femeia nu este egală cu bărbatul, deoarece aceștia au înzestrări și dotări diferite de la Dumnezeu. Bărbatul și femeia nu sunt două jumătăți incomplete, ci fiecare este un întreg care, împreună, fac un întreg mai mare:„Noi nu suntem un suflet în două corpuri, noi suntem două suflete într-un singur corp. […] Când ajungem să înțelegem lucrul acesta, atunci este armonie în familie”.
În cadrul acestui întreg, copiii nu sunt doar rezultatul iubirii dintre tată și mamă, ci și un dar venit de la Dumnezeu. În nașterea pruncilor se întâlnesc astfel două lucrări: iubirea părinților și binecuvântarea lui Dumnezeu. Prin aceasta se evidențiază valoarea profundă a vieții și frumusețea conlucrării omului cu Dumnezeu.
Prin prisma întrebărilor venite de la cei prezenți la conferință, părintele a precizat că pentru a sfârși frumos un lucru precum căsătoria, trebuie început mai întâi frumos. Acest început se realizează prin micile gesturi pe care cei doi trebuie să le exprime, susținând că „femeile se mulțumesc cu infim, dar acel infim nu poate lipsi”, arătând că gesturile mici, dar dese, sunt mai sustenabile pentru căsătorie decât gesturile mărețe, dar rare. De asemenea, el a adăugat că pentru o căsnicie armonioasă, bărbatul trebuie să fie conștient de locul mamei și al soției în viața lui și să nu încurce aceste roluri, cel mai bun model pentru bărbat fiind Hristos! Cheia vieții de familie este smerenia, care reprezintă „arta în familie” și duce la armonia membrilor ei pentru că „smerenia este haina lui Dumnezeu”.
La finalul conferinței a avut loc festivitatea de premiere a Concursului Național „Familia: ecoul iubirii care dănuie”, în cadrul căruia peste 500 de elevi și tineri din întreaga țară au participat cu lucrări la diverse secțiuni (scrisoare, eseu, poezie, fotografie, desen), care reflectă frumusețea și profunzimea vieții de familie.
