AcasăActualitățiCuvântul Ierarhului: „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – chemare la pocăință și sfințenie”

Cuvântul Ierarhului: „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – chemare la pocăință și sfințenie”

Într-un interviu acordat pentru Trinitas TV, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, vorbește despre rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care reprezintă un element definitoriu al tezaurului liturgic și ascetic al Bisericii Ortodoxe. Expresie profundă a pocăinței, aceasta se rostește în cadrul sfintelor slujbe începând cu miercurea din „săptămâna albă” – perioadă pregătitoare pentru Postul Sfintelor Paști.

*

În tot acest parcurs al Postului Mare, îndrumător duhovnicesc ne este Sfântul Efrem Sirul, mai cu seamă prin rugăciunea scurtă care însoțește fiecare slujbă din perioada aceasta și care reprezintă o sinteză teologică de mare profunzime a acestui timp liturgic pre-pascal.

«Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire
și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.»

Această scurtă rugăciune poate fi considerată ca o intensă mijlocire personală la „Domnul
și Stăpânul vieții mele”, pe Care Îl preamăresc și de Care depinde viața mea, dar și un îndreptar moral al pocăinței, necesar în lupta cu propriile neputințe și păcate, pe calea desăvârșirii. Acest ghid practic al pocăinței are o structură simetrică și o prezentare logică, în prima cerere, enumerând cele patru piedici în calea pocăinței, în ordinea lor descrescătoare, de la cea mai mare spre cea mai mică, de care trebuie să scăpăm, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Prima piedică o constituie „duhul trândăviei”, adică lenea care stă la baza multor păcate și
care poate duce la apatie sau pasivitate și chiar la cinism, punând mereu întrebarea: la ce bun? „Grija de multe”, a doua piedică, este tot rodul duhului trândăviei. Aceasta este o înșelătorie a vrăjmașului și poate duce la descurajare și chiar deznădejde, penultima treaptă a păcatului, urmată de sinucidere. „Iubirea de stăpânire”, cea de a treia piedică, este provocată de primele două, lenea și grija de multe, ducând la egoism și la iubire de sine, la dorința de a domina, la indiferență și dispreț față de alții. „Grăirea în deșert”, cea de a patra piedică, este transformarea darului suprem al vorbirii în supremul pericol, din instrument al adevărului în mijloc al minciunii.

Acestor patru piedici în calea pocăinței li se opun patru virtuți, ca țeluri înalte ale pocăinței și antidoturi ale păcatelor, prezentate în cererea a doua în ordine crescătoare, virtuți pe care trebuie să le dobândim de la Domnul: „Duhul curăției”, al castității sufletești și trupești, al integrității, opus trândăviei; „Al gândului smerit”, al smereniei, care este fructul curăției și triumful adevărului în noi, pentru că: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har” (1 Ptr 5, 5); „Al răbdării”, care sete o virtute divină, pentru că Dumnezeu este „îndelung-răbdător și mult-milostiv” (Ps 102, 8), „iar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui” – ne asigură Mântuitorul Hristos; „Și al dragostei”, care este un dar de la Dumnezeu, țelul final al nevoințelor spirituale, virtutea tuturor virtuților, pentru că Însuși Dumnezeu este iubire.

A treia cerere a rugăciunii cuprinde un rezumat al tuturor virtuților: „dăruiește-mi ca să-mi
văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu”. Recunoașterea păcatelor personale trebuie urmată de iertarea aproapelui, nu de judecarea lui, după îndemnul Mântuitorului de a scoate bârna din ochii noștri, iar nu paiul din ochii altuia (cf. Mt 7, 5).

Cele trei cereri ale rugăciunii Sfântului Efrem Sirul sunt însoțite de metanii, ca mărturii ale
participării și a trupului la nevoințele sufletului. Metania este semnul psiho-somatic al pocăinței și al adorării lui Dumnezeu, în fața Căruia ne aplecăm până la pământ, ne prosternăm cu trupul nostru, care „este templu al Duhului Sfânt” (1 Co 6, 19).

*

Interviul poate fi urmărit integral accesând linkul următor: https://www.trinitas.tv/rugaciunea-sfantului-efrem-sirul-chemare-la-pocainta-si-sfintenie/

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments