În 7 iunie 2026 s-au împlinit 20 de ani de când, în Duminica Tuturor Sfinților, în 18 iunie 2006, părintele George Cosmin Piț a fost instalat ca preot în parohia Slimnic de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitroplitul Ardealului. Se împlinesc 20 de ani de trudă comună la Slimnic, de împreună slujire, de bună colaborare cu credincioșii din parohie și de aceea am hotărât să facem în Duminica Tuturor Sfinților, o sărbătoare parohială în care să aducem slavă lui Dumnezeu, recunoștință pentru ctitorii noii biserici și mulțumire pentru toate darurile câte s-au revărsat asupra parohiilor și comunității din Slimnic, asupra oamenilor, asupra preoților, asupra tuturor celor care au contribuit duhovnicește sau material la zidirea noii biserici cu hramurile „Sfânta Cuvioasă Parascheva” și „Sfinții Mucenici Timotei și soția sa Mavra”.
Sărbătoarea a avut în primul rând o componentă liturgică, căci în Sfânta Liturghie ne-am adunat întreaga suflare ortodoxă din Slimnic, parohia Slimnic I și parohia Slimnic II, Părintele George Piț și Părintele Emilian Mihăilescu. I-am pomenit pe adormiții în Domnul, ctitorii acestei biserici, în primul rând pe preoții Laurențiu Coltor și preotul Samuil Diac care s-au străduit să găsească un loc în intravilanul comunei Slimnic pentru noua biserică.
Părintele Coltor Laurențiu a insistat încă din vremea anilor 1980, după alunecările de teren din zona bisericilor vechi, că e nevoie de o biserică nouă pe un teren stabil.
După plecarea părintelui Laurențiu în 1986, Părintele Samuil Diac și Consiliul Parohial de atunci cu enoriașii slimniceni au continuat această strădanie și în 3 decembrie 1989 este primul semn vizibil, consemnat într-un proces verbal, că preotul Samuil Diac, Consiliul Parohial, Adunarea parohială din Slimnic, reprezentanții Serviciului tehnic al Arhiepiscopiei Sibiului, inginerul Sinu Iosif, arhitectul Diaconu Nicolae, au hotărât, după aprobările venite din partea statului, că s-au demarat lucrările de construire a noii biserici.
Mitropolitul Antonie Plămădeală a pus piatra de temelie a noii biserici în anii 1990 și de atunci a început un lung și foarte greu drum, în primul rând pentru slimnicenii de după căderea regimului comunist și pentru Părintele Samuil – sau Părintele Milu-, care a continuat lucrările până la stadiul la roșu de ridicare a zidurilor și acoperiș.
În anul 2006 părintele Samuil s-a retras din postul de preot paroh și din iunie 2006 părintele George Piț a preluat această lucrare de ducere la bun sfârșit a noii biserici. La slujba de instalare în biserica veche, Sfinții Arhangheli, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurențiu a spus: până la Crăciun trebuie să vă mutați în noua biserică. Și așa a fost. Din 17 decembrie 2006 și până acum, iată de 20 de ani, se face slujbă neîntreruptă în noua biserică. Din septembrie 2012, cu părintele Emilian Mihăilescu, purtăm cu rânduială pastorația la Slimnic, cu două parohii, dar cu o singură inimă care bate în ritmul Sfintelor Liturghii.
Tot în 7 iunie 2026 a avut loc și un eveniment editorial, căci am dorit ca această zi să rămână și o dovadă scrisă a strădaniei noastre comune din acești 20 de ani de slujire la Slimnic. Și atât preotul cât și copiii, tinerii, adulții, bătrânii parohiei, am conlucrat ca nu numai zidurile să se ridice, nu doar pictura în frescă să se facă, nu doar curtea să fie amenajată ca un loc primitor pentru oameni, ci în primul rând am avut în vedere zidirea sufletească a tuturor slimnicenilor.
În primul rând am tipărit o broșură în care sunt explicate simbolurile biblice din gardul unicat din fier, care împrejmuiește biserica, simboluri care ne poartă prin istoria mântuirii, de la facerea lumii, principalele evenimente din Vechiul Testament, arca lui Noe, harfa lui David, apoi Nașterea, Botezul, Patimile Domnului Hristos, Moartea, Învierea și predicarea Sfinților Apostolilor Petru și Pavel. Această broșură de explicare a gardului este una dintre aceste cărți.
A doua carte tipărită consemnează aspecte din istoria scurtă a bisericii noastre și punctarea principalelor momente și activități care au avut loc în acești 20 de ani la Slimnic. Este un tablou în foarte multe imagini și cuvinte din care reiese frumoasa colaborare dintre preot și credincioși.
Mărturia părintelui Mihăilescu Emilian, colegul preot, de 14 ani, la Slimnic:
Oricine intră în interiorul acestei biserici nu poate să nu admire proporțiile arhitecturale echilibrate, varietatea scenelor pictate, măreția, dar și delicatețea catapetesmei. Iar racla cu veșmântul Sfintei Cuvioase Parascheva stă mărturie că, da, sfinții pleacă unde voiește Dumnezeu. Iar peste ani, dintr-o tainică evlavie, biserica s-a îmbogățit cu numele a doi sfinți tineri, Timotei și Mavra, încununați cu grelele încercări ale muceniciei, ca două mere rubinii în pârgă. Cine intră într-o zi de slujbă în Sfânta Biserică trebuie să se încadreze ordonat, căci credincioșii respiră liniște și ordine în biserica ocrotitoare a Slimnicului. Iar dacă cineva dorește să descifreze simboluri, prefigurările bisericii pot stărui cu privirea asupra fiecărui motiv simbolic încrustat în gardul unic de metal care străjuiește biserica.
Cuvântul D. Lector Universitar Dr. Lucian Turcu- istoric, la lansarea volumului monografic, Viața în ritm de Sfântă Liturghie, Parohia Slimnic în imagini și cuvinte(2006-2026):
În această carte este povestea unei comunități. Nu despre ziduri este vorba, deși zidurile Bisericii din Slimnic sunt dumnezeiesc înfrumusețate. Personajul principal al acestei cărți este credința. Dar nu orice credință, ci credința omului simplu, a omului care, purtat de marile valuri ale istoriei, terminându-și serviciul, a venit aici să dea o mână de ajutor, când biserica era în construcție. A omului care a strâns după ce meșterii își terminau treaba. A omului care a făcut prescuri o viață întreagă și le-a dăruit bisericii. A omului care a dus o lumânare aici, la Sfântul Altar. Istoria mare se scrie de cele mai multe ori cu oameni simpli, dar cu sufletul mare. Această biserică s-a născut din răbdare. Ani la rând, comunitatea de aici s-a confruntat cu problemele vechilor biserici, cu alunecările de teren. Au existat discuții, au existat neînțelegeri, cum e normal în viață. Au existat ezitări, până când acest ideal al zidirii acestei superbe biserici a devenit realitate. La începutul lunii decembrie a anului 1989, a fost scris și documentul, procesul-verbal care s-a încheiat atunci. Se spune acolo așa: „Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să ajungem în această zi istorică pentru parohia noastră” și, puțin mai departe, „Dumnezeu să fie cu noi și cu urmașii urmașilor noștri, totdeauna”. Noi suntem acei urmași ai urmașilor. Noi suntem răspunsul la rugăciunea lor. (…)Una dintre cele mai minunate idei care răzbate din paginile acestei cărți este că această biserică nu aparține unui om. Aparține unei comunități. Zeci și zeci de nume. Consilieri. Epitropi. Cântăreți. Crâsnici. Femei care au făcut curățenie. Familii care au pregătit masa pentru pictori. Oameni care au încurajat. Oameni care au donat. Oameni care s-au rugat. Și cred cu tărie că evenimentul de acum, din 2026, le aduce tuturor un prinos de recunoștință.
Două cuvinte despre titlu: Viața în ritm de Sfântă Liturghie. Eu cred că acest titlu, practic, cuprinde în sine toată esența, chintesența acestei cărți, a acestui volum. Nu viața de lângă biserică, nu viața cu prilejul marilor sărbători, ci viața în ritm de Liturghie. Adică o existență și o experiență în care omul învață să mulțumească — asta înseamnă Liturghie — să se căiască, să se roage, să ierte și să nădăjduiască. Altfel spus, Liturghia nu este doar o slujbă duminicală, ci este și trebuie să devină un mod de a fi, un mod de a trăi. Și cred că acesta este cel mai sublim, cel mai frumos mesaj pe care părintele paroh îl poate transmite.
Câteva cuvinte despre autorul cărții: în calitate de istoric, nu pot decât să apreciez valoarea documentară a acestei cărți. În calitate de membru al familiei, apreciez ceva și mai mult. Apreciez dragostea cu care a fost scrisă. Nu pentru prestigiu, nu pentru un CV mai bogat, nu pentru o bibliografie mai extinsă. Această carte a fost scrisă din recunoștință. Din recunoștință pentru oameni, pentru sat, pentru biserică, pentru cei care au fost, cei care sunt și cei care vor veni.
Pr. dr. George Cosmin Piţ, Parohia Slimnic 1
