În raport cu centrul de putere, marginea este teritoriul suficient de îndepărtat ca să nască temeri şi destul de apropiat pentru acţiuni de protecţie comună. Marginea, reper geografic, extremitate şi orizont spiritual s-a închegat în hotar, iar hotarul a devenit limita de permisivitate în faţa potenţialului pericol al necunoscutului păgân. Cu alte cuvinte orice mănăstire este la marginea lumii materiale și la hotarul celei spirituale, dumnezeiești. Realitatea istorică a transformat grupuri de mănăstiri în adevărate hotare ale lumii materiale, unde spiritul a înălțat materia în folosul securității semenilor. Sudul Transilvaniei, nordul Olteniei, Sfântul Munte Athos au grupat geografic biserici și mănăstiri fortificate. Cu ajutorul colegului Ionuț Iatcu am ajuns la imagini ale bisericilor și mănăstirilor fortificate din Moldova.
În mentalitatea şi practica Evului Mediu occidental, hotarul sau marginea are potenţial de securitate, condiţionat de includerea în sistemul de valori comune, creştine şi militare.
Mai departe, spre Orient comunităţile călugărilor din Muntele Athos, cel mai îndepărtat punct al Europei înspre capitala Semilunei, perene prin credinţă, adăpostite în fortificaţii puternice, ridicate după model occidental au devenit centre de rezistenţă spirituală ale statelor ortodoxe, libere sau mai apoi supuse tributului otoman.
Conştiente de valoarea lor patrimonială, de specificul cultural-istoric în evoluţia comunităţii europene, cetăţile Domnului de la marginea lumii revendică un statut comunitar pe măsură.
Grupate sau risipite, mănăstirile fortificate sunt în esența lor aceleași entități spirituale, refugii și locuri întărite, oaze de siguranță și liniște, spectaculoase imagini ale unei lumii perene.
Expoziţia cuprinde imagini fotografice ale unor mănăstiri fortificate şi turnuri de apărare din Muntele Athos. În expoziție am adăugat imagini cu bisericile fortificate din sudul Transilvaniei, iar pentru site-ul Mitropoliei Ardealului am adăugat mănăstiri fortificate din Oltenia, Marea Meteora din Grecia, o mănăstire mai aproape de cer decât de pământ și mănăstirea Toplou, aflată la extremitatea estică a Cretei, fortificată de venețieni. Tipologic, mănăstirile din Sfântul Munte Athos se înrudesc cu mănăstirea Rila din Bulgaria. Trecând peste pericolele evului mediu, mănăstirile fortificate au rămas la funcția de bază, cea de cetate a Domnului față în față cu răutățile perene ale vremurilor.
Majoritatea imaginilor fortificaţiilor athonite sunt rezultatul unui experiment vizual. Mai mult decât m-am apropiat în 2013 de mănăstirile fortificate nu se puteau apropia nici piraţii secolului al XVI-lea pentru a identifica punctele slabe ale apărării.
În primă instanță bisericile, cele parohiale sau de mănăstire sunt fiecare și în toată puterea cuvântului cetăți ale Domnului. Credincioșii au căutat acolo atât puterea cuvântului lui Dumnezeu cât și tăria zidurilor zidite cu ajutorul lui Dumnezeu. Fiecare biserică este o cetate și un loc sacru, la marginea lumii tot mai secularizate.
Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din ținutul pustiu, marginea a Țării Sfinte, a cărui imagine am înserat-o cu bunăvoința unui pelerin sibian, Alexandru Bucur, este un exemplu de dăinuire și speranță; tot așa cum expoziția virtuală, înnoită și îmbogățită pentru site-ul Mitropoliei Ardealului am dorit-o un dar al nădejdii creștine de mai bine.
Pelerinul de azi, supus presiunii timpului și aglomerării spațiilor sacre, cu greu remarcă structurile de fortificare păstrate la multe mănăstiri și biserici. Transformările în arhitectură fac și mai grea identificarea unor elemente defensive. Mai mult, turnurile interioare și cele de incintă, zidurile de apărare fac parte din întregul clădirilor dezvoltate istoric.
Mănăstirile din Sfântul Munte Athos au păstrat turnuri de apărare și de supraveghere, ziduri crenelate, chiar dacă nu sunt de mult funcționale. Comunitatea de azi este rezultatul unei dezvoltării istorice asumate și un motiv de mândrie.
La urma urmei, prin educația dobândită pelerinul adaugă la zestrea spirituală a unei mănăstiri și dimensiunea istorică, ceea ce ne propunem să reliefăm.
Petre Beșliu
