† L A U R E N Ţ I U,
DIN MILA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI
Iubitului nostru cler, cinului monahal și dreptcredincioșilor creștini, har, milă și pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierești binecuvântări!
Iubiții mei fii sufletești,
Prin harul și purtarea de grijă a Preamilostivului nostru Dumnezeu, am pășit în ultima lună a anului bisericesc, un răstimp de o deosebită profunzime liturgică și duhovnicească, în care Biserica ne cheamă să privim cu recunoștință spre toate binefacerile pe care Preabunul Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră și să ne pregătim, prin postire, rugăciune și pocăință, pentru începerea unui nou pelerinaj al mântuirii. Dacă anul civil marchează trecerea timpului prin succesiunea zilelor și a anotimpurilor, anul bisericesc ne învață să privim timpul ca pe unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu le-a încredințat omului. Timpul liturgic este timpul învierii și al mântuirii noastre; mediul în care, prin Sfânta Liturghie și prin toate rânduielile bisericești, Dumnezeu Se apropie neîncetat de noi și ne cheamă la sfințenie. Prin ritmul sfintelor sărbători și al posturilor, Biserica transformă timpul într-o pedagogie vie a mântuirii, în care fiecare perioadă ne călăuzește spre o înțelegere tot mai adâncă a iubirii lui Dumnezeu și a Vieții Lui. Fiecare praznic, fiecare post, fiecare duminică și fiecare Sfântă Liturghie sfințesc timpul și înveșnicesc viața noastră, deoarece în Taina Bisericii retrăim cu adevărat întreaga iconomie a mântuirii: de la făgăduințele Vechiului Testament și până la Învierea lui Hristos, Pogorârea Sfântului Duh, toate evenimentele mântuitoare sunt actualizate în prezent și devin izvoare de har pentru fiecare generație de credincioși.
Deosebit de semnificativ este faptul că această ultimă lună a anului bisericesc este luminată de Postul Adormirii Maicii Domnului și încununată de marele Praznic al mutării ei la viața cea cerească. Există aici un simbolism de o rară frumusețe. Anul bisericesc începe sub ocrotirea Maicii Domnului, deoarece, la puține zile după începutul său, Biserica prăznuiește Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar sfârșitul lui este pregătit și încununat de sărbătoarea Adormirii sale. Astfel, Cea prin care a început împlinirea făgăduințelor dumnezeiești și venirea Fiului lui Dumnezeu în lume însoțește, în chip tainic, întregul pelerinaj liturgic al Bisericii și îl încununează, arătând tuturor credincioșilor ținta ultimă a existenței omenești: comuniunea deplină cu Dumnezeu și împărtășirea de slava Împărăției Sale. În persoana Preasfintei Fecioare Maria contemplăm și preacinstim rodul desăvârșit al lucrării mântuitoare a Mântuitorului Hristos și icoana vie a omului îndumnezeit prin har. Fecioara Preacurată este cea dintâi dintre oameni care și-a deschis toate porțile inimii chemării lui Dumnezeu și L-a încăput în pântecele ei pe Cel neîncăput și L-a născut cu trup în această lume pe Cel fără de început și născut din veci din Tatăl, pe Fiul Său iubit spre mântuirea noastră. Dacă Mântuitorul Hristos este Noul Adam, începutul noii creații, Maica Domnului este cea dintâi dintre oameni care primește, prin smerenia și ascultarea ei, deplinătatea roadelor Învierii și ale Vieții celei noi. De aceea, Fecioara Preacurată este Maica Vieții, iar la Sărbătoarea Adormirii Sale prăznuim biruința Vieții asupra morții și împlinirea chemării pe care Dumnezeu a sădit-o în inima fiecărui om. În persoana Maicii Domnului se descoperă frumusețea neajunsă a firii omenești transfigurate de har și răspunsul desăvârșit al libertății umane la iubirea dumnezeiască. Mutarea ei la viața cea cerească ne arată scopul ultim spre care este chemat întregul neam omenesc: participarea la viața și iubirea veșnică a Preasfintei Treimi prin unirea cu Hristos Cel răstignit și înviat.
Astfel, Postul Adormirii Maicii Domnului pe care l-am început este răstimpul binecuvântat de pregătire, de curățire și de înnoire sufletească pentru toți. O cinstim cu adevărat pe Maica Domnului mai ales atunci când ne străduim să urmăm pilda luminoaselor virtuți care au împodobit întreaga ei viață: smerenia, ascultarea, curăția inimii, răbdarea în suferință și iubirea jertfelnică. Maica Domnului l-a primit mai întâi pe Mântuitorul Hristos în adâncul inimii sale, prin credință și ascultare desăvârșită. Astfel, cea mai frumoasă ofrandă de preacinstire pe care o putem aduce Maicii Preacurate este să ne apropiem cu inimă curată de Fiul ei în rugăciune stăruitoare, în Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Atunci când iertăm celor care ne-au greșit, când dăruim celor neajutorați, când mângâiem și ridicăm pe cei aflați în suferință, Maica Domnului se bucură, pentru că vede chipul Fiului ei oglindindu-se în viața noastră, a fiilor Bisericii. Postul adevărat începe în inima noastră: prin lepădarea egoismului, prin biruirea patimilor, prin împăcarea cu semenii și prin redescoperirea bucuriei de a trăi în comuniune cu Hristos. Înfrânarea de la anumite alimente își găsește adevăratul sens numai atunci când este însoțită de înfrânarea limbii de la judecată, a minții de la gândurile rele și a inimii de la orice formă de răutate, de ură sau de nepăsare față de suferința celor de lângă noi. Doar astfel postul devine o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu și o binecuvântată pregătire pentru Marele Praznic care ne așteaptă.
Iubiți credincioși,
Un alt dar ales și semnificativ al Bisericii astăzi este și frumoasa Evanghelie a Duminicii a 9-a după Rusalii (Mt 14, 22-34), în care Sfântul Evanghelist Matei ne înfățișează corabia ucenicilor purtată de valurile învolburate ale mării, în timp ce Mântuitorul Iisus Hristos vine către ei umblând pe ape. Această pericopă evanghelică depășește cadrul unei simple relatări istorice și se descoperă ca o adevărată icoană a vieții Bisericii și a drumului fiecărui creștin către Împărăția lui Dumnezeu. Corabia este chipul Bisericii, care înaintează necontenit prin marea adesea învolburată a istoriei, purtând în sânul ei pe toți cei care caută mântuirea. Valurile și vântul potrivnic simbolizează încercările, ispitele, suferințele și frământările fiecărei epoci, dar și tulburările lăuntrice care încearcă să clatine credința omului. Cu toate acestea, corabia nu se scufundă, pentru că Mântuitorul Hristos rămâne pururea prezent în mijlocul Bisericii Sale, apropiindu-Se de cei aflați în încercare și întinzând mâna Sa cea mântuitoare tuturor celor care, asemenea Sfântului Apostol Petru, strigă cu nădejde: „Doamne, izbăvește-mă!”
Iubiți credincioși,
Și noi tindem adesea să ne lăsăm copleșiți de grijile vieții, de nesiguranțele vremurilor, de conflictele și suferințele lumii, de ritmul obositor al unei societăți care îl îndepărtează tot mai mult pe om de liniștea întâlnirii cu Dumnezeu. Trăim într-o lume hiperconectată, dar tot mai puțin conectată la viața lui Dumnezeu; comunicăm cu o viteză fără precedent, dar ne rugăm tot mai puțin; avem tot mai multe mijloace de comunicare, dar parcă suntem tot mai singuri. Postul pe care l-am început este tocmai timpul în care Biserica ne învață să ne ridicăm privirea dinspre valurile acestei lumi către Mântuitorul Hristos, singurul Care poate dărui pace inimii și statornicie credinței. Postul Adormirii Maicii Domnului este răstimpul întoarcerii la izvoarele vieții duhovnicești, vremea în care Biserica ne cheamă să redescoperim frumusețea rugăciunii și bogăția vieții liturgice. Nimic nu poate înlocui întâlnirea cu Hristos în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde Cerul și pământul se unesc în aceeași minunată doxologie adusă Tatălui Ceresc, iar Fiul Său cel Preaiubit se dăruiește credincioșilor în Taina Trupului și a Sângelui Său. Aici ni se înnoiesc sufletele, se vindecă singurătatea, se întărește nădejdea, se reface comuniunea prin iertare și se pregustă încă din această viață bucuria cea veșnică a Împărăției lui Dumnezeu.
Cu aceste gânduri părintești, la fel ca în anii precedenți, îndemnăm pe toți preoții din Arhiepiscopia Sibiului să săvârșească în fiecare zi a postului Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în bisericile și mănăstirile noastre, iar pe dreptcredincioșii creștini îi chemăm să răspundă cu dragoste acestei chemării, participând cu evlavie la dumnezeieștile slujbe, la Paraclisul Maicii Domnului, la Taina Sfintei Spovedanii și împărtășindu-se, cu pregătirea cuvenită, cu Trupul și Sângele Domnului. Astfel, sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și cu privirea neclintită spre Mântuitorul Hristos, vom putea străbate cu pace și cu nădejde marea acestei vieți, ajungând la limanul cel neînserat al Împărăției lui Dumnezeu, unde Maica Vieții ne precedă ca arvună a biruinței lui Hristos asupra păcatului și a morții.
Ne rugăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să vă ocrotească și să acopere cu cinstitul ei Acoperământ pe toți: pe slujitorii sfintelor altare, obștile monahale, pe copii și tineri, pe familiile creștine, pe cei bolnavi, pe cei singuri și pe toți cei aflați în încercări. Maica Domnului, prin mijlocirea ei, să vă întărească în credință, să vă dăruiască pace sufletească, sănătate și nădejde, să vă călăuzească pașii spre Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, iar la luminatul praznic al Adormirii sale să ne învrednicească pe toți de bucuria sfântă a unei vieți înnoite, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre.
† LAURENȚIU
Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului
