Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a liturghisit în Duminica a 17-a după Rusalii în paraclisul amenajat în demisolul Bisericii „Învierea Domnului” din Sibiu, locaş de cult ridicat aflat în construcţie.
În soborul slujitor s-au aflat vicarul-administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, arhimandritul Ioachim Tomoiagă, protopopul de Sibiu, Ioan Coşa, precum şi cei doi preoţi ai bisericii, părintele Eugen Buta şi părintele Constantin Ciobotea.
Credincioşii din cele două comunităţi parohiale arondate bisericii au participat la Sfânta Liturghie respectând măsurile de siguranţă sanitară impuse de autorităţi în această perioadă de pandemie cu virusul Sars-Cov 2.
Credinţa puternică şi smerită
În cuvântul de învăţătură, IPS Mitropolit Laurenţiu a tâlcuit Evanghelia citită la Sfânta Liturghie, a Cananeencei.
„Femeia cananeancă nu aparţinea poporului ales, ci din lumea păgână, dar a dat dovadă de credinţă mai puternică decât fiii lui Israel. A auzit de minunile făcute de Mântuitorul Iisus Hristos, avea o suferinţă puternică, o greutate, o cruce greu de purtat, pentru că fiica ei era chinuită de diavolul, o boală stranie, nu o boală fizică, ci una a duhului. S-a apropiat de Mântuitorul Iisus Hristos strigând, adică şi-a manifestat dorinţa ei, credinţa ei că Mântuitorul o va vindeca pe fiica sa, strigând, încât şi ucenicii au insistat pe lângă Mântuitorul să-i împlinească cererea. El a auzit-o, ştia cine este, dar a lăsat-o ca să dovedească celorlalţi ce pildă de credinţă smerită are şi mai ales pentru ce se roagă ea, pentru cine se roagă şi ce greutate poartă asupra sa, pentru ca vindecarea să fie deplină, printr-o sentinţă: «O, femeie, mare este credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti». Mântuitorul a reţinut modul în care ea s-a adresat Lui, recunoscându-L ca Fiu al lui David, adică Mesia Cel mult aşteptat pe Care mai-marii iudeilor nu l-au recunoscut. (…) Mântuitorul a lăsat-o pe femeie să mărturisească o credinţă smerită, o credinţă puternică, dar niciodată însoţită de laudă. Credinţa nu se rezumă la a crede că există Dumnezeu pentru că am văzut că şi demonii pe care i-a izgonit Mântuitorul din mai mulţi oameni L-au recunoscut pe El ca Dumnezeu. Credinţa adevărată este a-L iubi pe Dumnezeu şi a împlini poruncile Lui, adică de a încerca să punem temelie unei legături constante cu Dumnezeu”, a subliniat ierarhul.
Părintele Eugen Buta i-a mulţumit ierarhului pentru binecuvântarea arhierească adusă peste preoţii şi credincioşii locaşului de cult, la mai bine de 10 ani de la sfinţirea paraclisului de la demisol şi la peste 11 ani de la punerea pietrei de temelie pentru această nouă biserică din Sibiu. Părintele Buta i-a oferit în dar ierarhului o icoană.
La final, ierarhul a vizitat şantierul bisericii, unde lucrările sunt avansate şi se fac ultimele pregătiri pentru târnosirea Sfântului Altar în acest an.
