În Duminica a 6-a după Paşti, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a liturghisit în Paraclisul mitropolitan „Sfântul Nichita Romanul”, împreună cu alţi slujitori ai sfintelor altare. În cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul a citit rugăciuni pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu în această grea încercare prin care trece omenire din cauza pandemiei cu noul tip de coronovirus. Ca de fiecare dată în această perioadă, în cadrul slujbei religioase ierarhul s-a rugat pentru sănătatea oamenilor şi pentru ocrotirea lor.
La finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Laurenţiu a tâlcuit Evanghelia din Duminica a 6-a după Paşti, a vindecării orbului din naştere.
„Actul acesta săvârşit de Mântuitorul Iisus Hristos este legat de lucrarea pe care El a săvârşit-o la începutul veacurilor, când a făcut pe om din ţărână şi a suflat duh de viaţă peste el. I-a redat acestui om vederea, un simţ atât de necesar pentru noi, dar, mai presus de toate, l-a tămăduit pe el printr-o vedere spirituală, i-a deschis ochii sufletului ca să creadă în Hristos şi să-L mărturisească. În momentul în care cei dimprejur, împotriva evidenţei, au căutat mărturii şi au căutat să-l ispitească atât de mult pe cel vindecat, Mântuitorul i-a dat lui adevărata vedere. Deja el L-a mărturisit, deşi nu ştia cine este Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu. (…) Acest orb vindecat a devenit el însuşi un martor al minunii săvârşite în propria sa viaţă, un apărător al Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că fiind întrebat din nou, cu o înţelepciune şi cu un fel de ironie sfântă i-a întrebat dacă nu cumva doresc să devină şi ei ucenicii Lui. El a devenit un martor împotriva celor care tăgăduiau divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos. (…) Dacă a fost vindecat cu un act văzut, iată că, după ce a mărturisit credinţa adevărată în Hristos,Vindecătorul Lui, el s-a închinat Lui, adică a săvârşit primul act în libertatea oferită de Mântuitorul Hristos, redându-i lumina ochilor, dar şi lumina credinţei lui. Minunea aceasta este o mărturie pentru noi dar şi un fel de examen pe care noi trebuie să-l dăm continuu, constant. Avem noi lumina credinţei în sufletul nostru, deşi vedem cu ochii noştri frumuseţea creaţiei lui Dumnezeui? Ne vedem unii pe alţii şi ne bucurăm? Credem că Dumnezeu face minuni în viaţa noastră pe care ni le trimite spre mărturia credinţei noastre? Credem că viaţa noastră este o minune de la Dumnezeu şi că tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră nu este întâmplător?”, a subliniat ierarhul.
