În Duminica Sfintei Cruci, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a liturghisit în Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“ din cartierul Ștrand al Municipiului Sibiu. Preoţii şi credincioşii au primit binecuvântare arhierească şi au ascultat cuvântul de învăţătură al ierarhului.
Credincioşii bisericii au participat în număr mare la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită în a treia Duminică a Postului Mare şi s-au rugat împreună cu ierarhul şi soborul slujitor pentru ajutor ceresc, sănătate şi spor duhovnicesc în pregătirea prin post, rugăciune şi fapte bune pentru întâmpinarea Sfintelor Pătimiri şi a Sfintei Învieri a Mântuitorului Iisus Hristos.
În soborul slujitor s-au aflat pr. lect. univ. dr. Radu Gârbacea, parohul bisericii, alături preoții coslujitori Nicolae Creţu și Gheorghe Mirel Şpan şi alți slujitori ai sfintelor altare.
Smerenie şi mântuire
În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a tâlcuit Evanghelia citită la Sfânta Liturghie în această duminică a Postului Mare.
„Prin mesajul divin al Evangheliei acestei duminici, Mântuitorul Iisus Hristos ne adresează, mai întâi, chemarea sfântă de a-L urma pe El, zicând: «Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie». Cum putem cu adevărat să renunţăm la noi înşine, să ne luăm crucea şi să-I urmăm lui Hristos? Acest lucru îl vom împlini având, mai întâi, o dorință liberă de a-L urma pe Hristos, de a ne lepăda de egoism şi de a ne purta crucea, apoi, urmărind şi prețuind mântuirea sufletului ca pe scopul final al vieții noastre şi, prin toate acestea, dovedindu-ne curajoşi mărturisitori ai Fiului Omului, în lumea păcatelor şi a îndepărtării de Dumnezeu. Dorinţa liberă de a-L urma pe Hristos este singura cale prin care noi ne putem câştiga viața cea veşnică, trăind viața în Hristos şi cu Hristos, dobândită prin Taina Botezului, întărită prin pecetea darului Sfântului Duh, în Taina Mirungerii, şi desăvârşită prin Sfânta Euharistie, ca unire cu Hristos, după cum mărturiseşte Sfântului Apostol Pavel: «nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine». Dumnezeu, în nemărginita Sa iubire de oameni, ne respectă pe deplin libertatea pe care ne-a dăruit-o de la creație, ca dar dumnezeiesc, după darul vieții, de aceea nu ne mântuieşte cu forța. Harul divin necesar mântuirii nu lucrează împotriva voinței omului, de aceea chemarea Mântuitorului este adresată tuturor şi este condiționată de libera voință a omului: «Oricine voieşte să vină după Mine…». Prima treaptă în urmarea liberă a lui Hristos este lepădarea de sine. Cel care voieşte şi doreşte să-L urmeze pe Hristos trebuie să se lepede de sine, adică să renunţe la tot ceea ce ţine de eul său personal, să nu urmărească doar împlinirea voii sale egoiste, ci să facă voia Domnului, păzind poruncile Lui, iubind pe Dumnezeu şi pe semeni. În viața monahală aceasta se numeşte «călcarea voii». Lepădarea de sine este un act liber de smerenie sfântă, care sporeşte demnitatea persoanei, nu unul negativ, de înjosire personală sau de despersonalizare. Modelul desăvârşit de smerenie este Hristos, Care «S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce». Treapta următoare a urmării lui Hristos este luarea crucii noastre, purtând cu mulțumire toate greutățile vieții şi urmându-L pe Hristos, Care a purtat crucea pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Purtarea crucii este asumarea a tot ceea ce Dumnezeu ţi-a rânduit ca încercări ale vieții pentru a fi biruite şi unele chiar a fi ispăşite, deşi Dumnezeu nu ne pedepseşte pentru fărădelegile noastre, aşteptând întoarcerea noastră. De asemenea, purtarea crucii nu este o simplă resemnare în fața destinului, ci este o angajare constantă şi conştientă, prin rugăciune, pentru ocrotirea vieții şi pentru uşurarea suferinţelor şi a neputințelor noastre, încrezători fiind în ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, Biserica ne oferă, când suntem bolnavi, rugăciuni de mijlocire. Ne oferă taina Sfântului Maslu, ne oferă posibilitatea de a ne curăţi sufletele prin baia lacrimilor, prin Sfânta Spovedanie, şi de a ne cumineca cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, împărtăşindu-ne astfel de roadele jertfei de pe cruce”, a subliniat ierarhul.
La finalul Sfintei Liturghii, pr. lect. univ. dr. Radu Gârbacea i-a oferit ierarhului o cruce de binecuvântare şi un buchet de flori din partea întregii comunităţi, în semn de fiască supunere şi recunoştinţă pentru binecuvântarea adusă în această perioadă a Postului Mare.
Reporter şi fotografii: Costin Chesnoiu
