În Duminica a treia din Postul Mare, a Sfintei Cruci, Sfânta Liturghie a fost oficiată la Catedrala mitropolitană din Sibiu de un sobor de preoţi şi diaconi condus de vicarul-administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, arhimandritul Ioachim Tomoiagă. La Sfânta Liturghie a participat şi Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, care a vorbit la final despre puterea Sfintei Cruci de a-i ajuta pe credincioşi să treacă peste toate provocările actuale. Ierarhul i-a îndemnat pe credincioşi să respecte măsurile impuse de autorităţi, să se roage necontenit la casele lor şi să aibă credinţă în puterea lui Dumnezeu de a ne ajuta să trecem peste această provocare:
„Primul lucru pe care îl cuprinde chemarea pe care ne-o adresează acum Mântuitorul Iisus Hristos, prin Evanghelia de astăzi, este opţiunea noastră, libertatea noastră de a ne asuma Crucea şi de a o purta, aşa cum Hristos, de bunăvoie, din dragoste faţă de creaţia lui Dumnezeu, faţă de omenire, şi-a asumat toată sarcina păcatelor lumii, pe care le-a răstignit pe Cruce, pentru ca să biruiască moartea prin moartea Sa. Când vedem acum câtă tragedie este în întreaga lume, când vedem că nici măcar timp de înmormântare nu mai există, când vedem această încercare, singura noastră şansă este de a ne obliga libertatea noastră să respecte poruncile Mântuitorului Hristos. Aţi observat că şi în reglementările legale sunt unele sfătuiri, ca de exemplu, începând de diseară, să nu ne mai deplasăm, să rămânem în case, să nu provocăm transmiterea acestui virus al morţii”.
„Aceasta este chemarea: cel ce vrea să urmeze toate cele prevăzute în acea lege specială, acela, întâi de toate, Îl iubeşte pe Dumnezeu pentru că-i arată supunere Lui. În al doilea rând, iubeşte pe semenul lui pentru că nu vrea să fie el mijlocitorul morţii, şi în al treilea rând se iubeşte şi pe sine, o iubire care este permisă acum, pentru că vrem să mai rămânem în această lume. Dacă vrem să-L urmăm pe Hristos, să ne luăm Crucea şi să-I urmăm Lui. A ne lua Crucea înseamnă a ne asuma toată greutatea vieţii pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o, nu pentru ca să ne piardă, ci ca să câştigăm Împărăţia Cerurilor. Iar lepădarea de sine este tocmai ceea ce ni se cere nouă acum, adică să ne reducem la strictul necesar şi mai ales să ne înfrânăm pornirea noastră, chiar şi cea de comuniune, de desfătare, care este legală, permisă şi firească atunci când toate sunt normale”.
„Este o mare încercare. Moartea nu o vedem, dar o simţim când va veni. Ea ne înconjoară mereu, iată că această încercare se învârte în jurul nostru, dar avem arme pentru a ne feri şi cea mai puternică armă ne-o dă duminica de astăzi. În mijlocul Bisericii, în mijlocul comunităţii s-a ridicat astăzi Sfânta Cruce, asemănată cu un copac care ne adumbreşte pe noi, ne ocroteşte, în aşa fel încât arşiţele şi intemperiile nevoinţelor noastre să nu ne oprească din drumul acesta al călătoriei noastre împreună cu Hristos. A fost înălţată pentru ca ea să fie activată în sufletul nostru. Luaţi de aici bucuria care vine din Crucea Mîntuitorului Iisus Hristos şi reactivaţi bucuria aceasta prin semnul Crucii. Deci, arma împotriva virusului, mai ales împotriva neascultării şi dorinţelor noastre pe care trebuie să le călcăm astăzi în picioare este Sfânta Cruce”, a mai subliniat ierarhul.
„Nu suntem singuri în această încercare. Suntem cu Mântuitorul Iisus Hristos şi dacă vom fi conştienţi, şi trebuie să fim, şi dacă ne vom apăra pe noi şi îi vom apăra pe cei dragi ai noştri, apărându-i şi pe cei care nu vor să se apere, obligându-i, căci şi sfatul este poruncă, atunci toate sunt spre binele nostru, al tuturor. Ne va ajuta Bunul Dumnzeu să trecem peste toate. Începând de astăzi liturghiile vor fi făcute în biserici, nu sunt închise bisericile aşa cum vedem prin uşile cereşti, ci doar se limitează prezenţa sub un acoperiş al celor care pot să se contamineze. Vom transmite Sfânta Liturghie prin mijloacele moderne de comunicare. Rămâneţi acasă şi staţi în genunchi în momentul prefacerii, în momentul comununii şi va fi comuniunea de rugăciune puternică, iar după această încercare o să vedeţi cât de mult iubim Casa Domnului pe care de multe ori am uitat-o şi am preferat alte locuri în timp ce se săvârşea Sfânta Liturghie!”.
„Nu este limitată forţa pe care ne-o dă credinţa, adică dragostea pe care trebuie să o dăm ca răspuns iubirii dumnezeieşti, dragostea noastră faţă de cei dimprejurul nostru şi faţă de noi înşine, care este sfântă, adică dorim să nu fim noi pricină pătimirii altora, dar nici să fim noi provocatorii pătimirii proprii. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi! Fiţi tari în credinţă! Suntem cu toţii împreună! Vom răspunde tuturor necesităţilor frăţiilor voastre! Preoţii parohi vă stau alături!”.
