Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” de la Măgura-Jina, județul Sibiu, şi-a sărbătorit duminică, 12 iulie, cel de-al doilea hram, al icoanei „Prodromiţa”. Sfânta Liturghie din ziua de hram a fost săvârşită la altarul de vară al aşezământului monahal de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.
Împreună cu ierarhul au liturghisit exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, arhimandritul Calinic Teslevici, protopopul de Sălişte, Petru-Toader Damian și alţi slujitori ai sfintelor altare. Credincioşii din comunităţile apropiate de mănăstirea din Măgura-Jina au venit să se roage în această duminică împreună cu ierarhul, soborul slujitor şi obştea, iar la final au ascultat cuvântul de învăţătură al Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu prin care a tâlcuit Evanghelia din Duminica a 6-a după Rusalii, a vindecării slăbănogului din Capernaum.
„Prima învăţătură a Evangheliei de astăzi este aceea că Mântuitorul Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat, ca Cel care S-a întrupat pentru mântuirea noastră, a avut o milă deosebită faţă de suferinţa umană. Pe cei care i-au adus la El i-a vindecat, dar de multe ori le-a ieşit El în întâmpinare şi i-a vindecat pe cei care nici nu se aşteptau, aşa cum i-a vindecat pe cei doi demonizaţi. În al doilea rând, observăm un lucru care trebuie să ne dea de gândit nouă, şi anume că între păcat şi boală există o legătură, o dependenţă. Nu toate bolile, nu toate suferinţele au la baza lor păcatul şi nici toate păcatele nu atrag după ele suferinţe, dar foarte multe din păcatele pe care noi le considerăm a fi doar sufleteşti pot atrage suferinţe trupeşti mari şi grave. Mântuitorul întâi i-a vindecat sufletul celui care a venit adus de cei patru oameni. Observăm pedagogia dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos Care, ca un mare duhovnic, a cunoscut păcatul care a atras după sine boala neputinţei, paralizia celui care a fost adus în faţa sa, dar nu i-a dezvăluit păcatul. Le-a mai spus şi altora: «Vezi de acum înainte să nu mai greşeşti ca să nu-ţi fie ţie mai rău!», de aceea şi nouă, când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu nu ni le pune în faţă tot timpul, ci ne lasă pe noi să avem conştiinţa curată şi aceasta să ne mustre pe noi, în aşa fel încât să nu mai păcătuim ca să nu cumva să suferim şi neputinţe de acestea trupeşti. Mai observăm, de asemenea, că i-a mustrat pe cei care nu aveau credinţă în El. După Sfinţii Părinţi, lucrarea aceasta care a dus la minunea vindecării slăbănogului este şi pentru noi o învăţătură. Suntem obligaţi să privim împrejur şi să-i ajutăm pe cei care sunt în suferinţă, pentru ca Dumnezeu să se milostivească şi de noi, iar ajutorul pe care îl putem da noi, îl dăm împreună şi întotdeauna când ne unim în fapte bune mai mulţi, fapta aceea este mai bine primită în faţa lui Dumnezeu”, a subliniat ierarhul.
Binecuvântare şi ocrotire
Duhovnicul mănăstirii, protosinghelul Nicon Sturza, i-a mulţumit ierarhului pentru binecuvântarea adusă în zi de hram atât pentru obşte cât şi pentru credincioşi, dar şi pentru grija părintească faţă de aşezământul monahal.
„Dragostea cea mare părintească pe care o aveţi cu deosebire spre cinul monahal şi spre mănăstirea noastră, pe care aţi luat-o sub ocrotirea părintească mai profundă, v-a silit să urcaţi muntele aici, la noi. Mulţumim în numele obştii, în numele părinţilor şi a credincioşilor noştri dragi pentru bineucvântarea şi dragostea pe ni le-aţi împărtăşit şi pentru cuvântul adânc şi profund pe care ni l-aţi pus la inimă”, a spus la final duhovnicul mănăstirii, protos. Nicon Sturza.
*
Aşezământul monahal de la Măgura-Jina, situat la graniţa dintre Arhiepiscopia Sibiului şi Arhiepiscopia Alba Iuliei, a fost întemeiat în 1993, de monahia Maria Streulea, fostă vieţuitoare la Mănăstirea Râmeţ şi exclusă de aici prin decretul din 1959. Dorinţa ei de a reveni într-o mănăstire s-a concretizat după Revoluţia din 1989, când împreună cu credincioşii şi preoţii din Jina au cumpărat o parte din terenul actual, iar cealaltă parte a fost donată de o familie. Cu sprijinul păstorilor care-şi petrec mare parte din an pe aceste locuri, dar şi cu eforturile altor credincioşi, s-au construit biserica, corpul de chilii şi toate celelalte anexe. În 1999, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a sfinţit lăcaşul de cult. În 2009, monahia Maria Streulea a trecut la cele veşnice, iar actuala obşte de maici este condusă de monahia Olimpiada Barbu. Pentru păstorii din zonă, mănăstirea este o binecuvântare şi locul unde-şi găsesc liniştea, bucuria duhovnicească şi sprijinul necesar pentru a-şi continua munca.
Reporter şi fotografii: Costin Chesnoiu
