În contextul liturgic și duhovnicesc al Praznicului Adormirii Maicii Domnului, consemnăm un eveniment academic de marcă desfășurat în primăvara acestui an la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. În data de 21 aprilie 2026, Părintele Protosinghel Daniil (Daniel-Cosmin) Pinciuc și-a susținut public teza de doctorat intitulată „Antropologia duhovnicească în mariologia omiletică bizantină a secolului XIV. Mistagogia Intrărilor Maicii Domnului în Templu”.
Cercetarea a fost elaborată sub îndrumarea științifică a Părintelui Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan I. Ică jr, reprezentând o continuare firească și o aprofundare a direcțiilor de cercetare mariologică și isihastă consacrate în teologia românească prin opera magistrului său – în special prin lucrarea de referință „Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei” (Ed. Deisis, 2008).
„Fecioara Maria are două taine, are două aspecte. Una este hristologică, cea prin care ea devine vectorul Întrupării, cea care dă carne și sânge Fiului Dumnezeu, deci este agentul întrupării; dar ea este nu numai atâta, este și primul om în Dumnezeu. Devine versant antropologic, al antropologiei îndumnezeirii, pentru că Dumnezeu se întrupează ca omul să se îndumnezeiască. Și aceste două versante se întregesc în Fecioara Maria, dar primul versant, cel al întrupării, a fost explorat încă din secolele V-VII de către Sfinții Andrei Cretanul, Ioan Damaschinul și de secolele acelea extraordinare. Iar versantul antropologic este cel explorat în secolul XIV.”, a scos în evidență părintele profesor Ioan Ică jr în referatul său.
Lucrare, desfășurată pe parcursul a patru părți ample, se distinge printr-o rigoare metodologică deosebită, prin densitatea analizei filologice și teologice, precum și prin valorificarea minuțioasă a unui vast corpus de surse manuscrise, ediții critice și bibliografie internațională de specialitate. În Partea I este desfășurată o radiografie biobibliografică. Autorul oferă un tablou biobibliografic exhaustiv al marilor isihaști mariologi ai epocii Paleologilor: Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, Teofan III al Niceei, Sfântul Filotei Kokkinos și Sfântul Calist I al Constantinopolului. Partea a II-a surprinde o prezentarea a corpusului omiletic și analizează sistematic tradiția manuscrisă, edițiile și structura analitică a treisprezece piese omiletice fundamentale create de acești autori, care alcătuiesc „summa” mariologiei bizantine târzii. În Partea a III-a, care reprezintă însuși miezul teoretic și mistagogic a lucrării, candidatul explorează parcursul existențial al Maicii Domnului prin prisma etapelor intramundus, intramuros și extramuros. Punctul central îl constituie interpretarea ascetico-isihastă a viețuirii Fecioarei Maria în Templul din Ierusalim, înțeleasă ca model antropologic desăvârșit și prototip al unirii omului cu Dumnezeu prin curățirea minții, isihie și îndumnezeire (theosis). Partea a IV-a a lucrării doctorale este constituită în jurul unor restituiri textuale, aducând o contribuție de unicat prin recuperarea academică și expunerea bilingvă (greacă-română) a două omilii la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, aparținând patriarhilor isihaști Filotei Kokkinos și Calist I – ultimul text reprezentând o traducere inedită în limba română.
Temeinicia surselor biblice, patristice, „apocrife” și filocalice utilizate în teză demonstrează că taina Născătoarei de Dumnezeu nu constituie doar un capitol al dogmaticii, ci miezul antropologiei creștin-ortodoxe. Prin exemplul Fecioarei Mame – contemplată ca Noul Chivot al Legământului și isihastă desăvârșită –, omul își redescoperă vocația ontologică de a deveni el însuși un templu primitor al harului necreat.
Părintele profesor Ioan Ică jr a ținut să aprecieze, pe lângă elementul inedit al lucrării, și seriozitatea și capacitatea intelectuală a autorului prin următoarele cuvinte: „Deci ceea ce țin să subliniez și să elogiez în prezentarea candidatului este că, așa cum ați văzut, prezentarea este un discurs asumat, personal. Deci prezentarea este sintetică, dar inteligența este analitică. Când citim textele bizantine, care au o retorică extrem de savantă și complexă, trebuie să le citim așa cum le face Părintele Candidat, cu creionul în mână, cuvintele-cheie identificând ideile, mersul ideilor, pentru că logica discursului e logica gândirii. Deci cine vrea să înțeleagă gândirea trebuie să urmărească toată desfășurarea extrem de alambicată a discursului”.
Prin susținerea acestei teze sub îndrumarea Părintelui Profesor Ioan I. Ică jr, Școala Doctorală de la Sibiu își reconfirmă rolul de centru de excelență în cercetarea patristică și bizantină, oferind teologiei românești și evlaviei credincioșilor instrumente riguroase de înțelegere a moștenirii duhovnicești isihaste.
