În prima duminică a Postului Naşterii Domnului din acest an, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană din Sibiu. Ierarhul a liturghisit împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte vicarul-administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, arhimandritul Ioachim Tomoiagă, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu, pr. conf. univ. dr. Daniel Buda, alte cadre didactice de la facultatea menţionată şi slujitorii Catedralei mitropolitane.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Timotei Popovici” a Catedralei mitropolitane din Sibiu.
În cadrul Sfintei Liturghii, arhimandritul Ioachim Tomoiagă a citit Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresată clerului şi credincioşilor din Patriarhia Română în prima duminică a Postului Crăciunului.
Biserica şi filantropia
La finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Laurenţiu a tâlcuit Evanghelia citită la Sfânta Liturghie, a Pildei Samarineanului Milostiv.
„Întreabarea «Cine este aproapele meu?» trebuie să ne-o punem şi noi acum, la începutul postului, pentru că postul nu este o simplă îndeletnicire cu cele duhovniveşti ale noastre, adică o renunţare la anumite alimente şi o intensificare a rugăciunii, a apropierii noastre de Dumnezeu, ci acest post de bucate, unit cu cel de păcate, trebuie să fie întregit cu fapta cea bună. Milosteniea este de fapt împlinirea tuturor poruncilor, pentru că Sfântul Iacob a spus: «Credinţa fără fapte este moarte». Mântuitorul, pentru ca să fie mai explicit, ca să înţeleagă toată lumea, a dat un exemplu, o parabolă, cea a Samarineanului milostiv. Iată cum începem noi perioada de post! Cine este aproapele nostru? Din cele trei exemple oferite în această parabolă, doar samarineanul milostiv faţă de cel căzut între tâlhari. Slujitorul la templu a trecut pe lângă, cel care îl ajuta la templu pe slujitor a trecut şi el pe alături, şi cel străin de neam, cel batjocorit şi umilit a venit, s-a aplecat spre cel căzut în suferinţă, i-a legat rănile lui, a turnat untdelemn şi vin, apoi l-a dus la o casă de oaspeţi şi a plătit până la vindecarea lui. Cine este Samarineanul milostiv? Nimeni altcineva decât Mântuitorul Hristos. A suferit pe Cruce pentru noi şi pentru mântuirea noastră. El, însă, preluând asupra Sa toate suferinţele şi nevoile noastre, păcatele omenirii le-a răstignit pe Cruce, a omorât moartea şi înviind ne-a dat şi nouă şansa de a învia. Biserica are şi această îndeletnicire, această aplecare spre filantropie, de iubire a sărmanului, pentru că dacă noi îl ajutăm pe cel aflat în suferinţă, dacă stăm alături de el, îl cercetăm şi îi dăm ce are nevoie, ne asemănăm Samarineanului milostiv care ne aşteaptă şi ne primeşte, ne întâmpină când avem necazuri mai mari”, a spus ierarhul.
Soborul slujitor s-a rugat şi în această duminică pentru încetarea molimei care a cuprins întreaga omenire.
