Luni, 13 iunie 2022, la sărbătoarea Sfintei Treimi, veniți din întreaga țară, cât și din diaspora, absolvenții promoției 2002 s-au întânit la Sibiu pentru a marca trecerea a 20 de ani de la absolvirea prestigioasei instituții de învățământ teologic. Prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, ziua a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii în cadrul Capelei Facultății de Teologie, locul în care fiecare a pășit cu sfială acum ca și în vremea aceea, locul atâtor amintiri, locul atâtor împliniri, locul atâtor lacrimi, catedrala inimilor atâtor generații, cum altfel decât alături de cel ce a marcat atât de mult și frumos formarea noastră duhovnicească, Părintele Necula, pe atunci duhovnicul Capelei, astăzi prodecanul Facultății de Teologie. Sub protia părintelui Constantin Necula, slujirea din altar a foștilor studenți, acum preoți prin întreaga țară și în diaspora, a fost în armonie cu cântarea fostelor studente, acum cadre didactice sau asistenți sociali. În chip minunat în timpul Sfintei Liturghii, foștii studenți s-au amescat la un moment dat cu viitorii studenți: elevii Seminarului Teologic “Dumitru Stăniloae” din Brașov, aflați într-o excursie către mănăstirea Oașa. Părintele Necula a ținut și o frumoasă cuvântare celor ce au fost, și celor ce vor fi studenți teologi aici la Sibiu. În continuare a fost săvârșită slujba de pomenire pentru părinții profesori, colegii cît și copii ai acestora plecați la Domnul.
A urmat apoi Cursul festiv în cadrul Aulei Facultății de Teologie. Cel care a ținut cursul festiv și a dat citire catalogului a fost tot părintele Constantin Necula. Alături au venit pentru a ține câte un cuvânt plin de emoție părintele Profesor Dorin Oancea, Dl. Profesor Sebastian Moldovan și părintele Aurel Pavel. Fiecare dintre cei prezenți au făcut câte o scurtă prezentare a vieții lor de la ultima întâlnire, crâmpeie de minuni lucrate de Dumnezeu cu fiecare. Gânduri de bucurie și de aleasă prețuire, recunoștință Cerului pentru cei reîntâlniți au fost cuvintele de pe buzele tuturor. Nu ne-am închipuit că acei ani de împreună viețuire au putut lăsat o amprentă atât de puternică în ființa noastră și că de fapt ne trebuie doar o vorbă, un zâmbet, o îmbrățișare ca să spargem zidul timpului trecut și să ne dăm seama cât de ușor ne putem regăsi unul în celălalt, și toți în Hristos, că am fost fiecare în sufletele și rugăciunile celorlalți, că acele legături au rămas atât de puternice, atât de vii. Această zi ne-a vindecat de dor și ne-a dat sentimentul că în orice zi, chiar și în cel mai adânc întuneric, în Acea Zi am putea să ne recunoaștem, să ne regăsim și să ne luminăm unii pe alții. Iar până atunci am convenit că această zi trebuie retrăită mai des, nu doar la 10 ani. O zi.
“Fericirea adevărată nu stă-n mult, ci stă-n puțin, iar puținul nu-i lipșește omului cu gând senin.” (Traian Dorz).
Manea Ion
