Sfântul Dimitrie cel Nou din Barasabi, ale cărui moaşte se află în Catedrala patriarhală din Bucureşti, a fost cinstit la Sibiu prin Sfânta Liturghie arhierească oficiată în Catedrala mitropolitană. Slujba religioasă a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului şi locţiitor de episcop al Episcopiei Devei şi Hunedoarei. În soborul slujitor s-au aflat eclesiarhul Catedralei mitropolitane, protosinghelul Emilian Man, cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu şi slujitori ai Catedralei mitropolitane.
Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de teologi de la Catedrala mitropolitană din Sibiu.
Cuvântul de învăţătură a fost rostit de arhid. prof. univ. dr. Ioan I. Ică jr. Părintele profesor a amintit credincioşilor prezenţi în Catedrala mitropolitană din Sibiu câtă binecuvântare şi bucurie duhovnicească aduce luna octombrie credincioşilor din ţara noastră prin sărbătorile închinate Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfinţilor Mărturisitori Transilvăneni, Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir şi Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi. Mai apoi, părintele Ioan Ică jr. a evidenţiat ocrotirea pe care Sfântul Dimtrie cel Nou o aduce credincioşilor din Bucureşti şi din întreaga ţară.
„Suntem binecuvântaţi noi, poporul român, pentru că sfântul trup al Sfântului Dimtrie cel Nou, izvorâtor de atâtea daruri şi de binecuvântări se odihneşte în inima Catedralei patriarhale, de unde îşi revarsă toate aceste daruri şi binecuvântări peste întregul popor. Noi, toţi creştinii români, trebuie să răspundem cu dragoste, cu cinstire şi cu evlavie Sfântului Dimitrie cel Nou, un sfânt atât de uimitor prin viaţa lui atât de simplă văzută din afară. De obicei, sfinţii sunt oameni simpli, sunt şi sfinţi cărturari, dar de obicei sfinţii sunt creştini care iau Evanghelia aşa cum trebuie luată, adică fără prescurtări, fără comentarii, fără derogări, fără resturi şi Evanghelia se ia din plin, se ia de-a dreptul. Când Evanghelia se ia cu totul şi Hristos se primeşte în întregimea Lui, iată ce rodiri uimitoare face! Sfântul nu mai trăieşte viaţa lui, sfântul trăieşte viaţa lui Hristos şi în sfânt Iisus Hristos este prezent în mijlocul credincioşilor pentru că dacă sfântul se dăruieşte cu totul lui Iisus Hristos, cine dă totul, primeşte totul, se dă pe sine cu totul lui Iisus Hristos şi Îl primeşte pe Iisus Hristos cu totul în viaţa lui, aşa că cine se întâlneşte cu un sfânt şi în viaţă şi dincolo de moarte, pentru că puterea dragostei lui Iisus Hristos trece dincolo de moarte, este mai puternică decât moartea, se întâlneşte cu Dumnezeu şi cu Iisus Hristos Însuşi. Despre acest uimitor Dimitrie cel Nou ştim atât de puţine, dar ştim, de fapt, totul pentru că este o Evanghelie întrupată. Ştim doar atât, că a fost un ţăran simplu, un văcar, un bouar, un copil simplu dintr-un sat de la sud de Dunăre, de lângă oraşul Ruse, pe partea de sud a Dunării, vis-a-vis de oraşul Giurgiu, un sat numit Basarabi. Era un simplu păstor de vaci, un ţăran care mergea la biserică cu inimă curată şi a primit glasul Evangheliei. (…) Acest umil păstor de vaci a auzit cuvântul Evangheliei şi a lăsat toate cele ale vieţii ca să-L urmeze pe Domnul nostru Iisus Hristos. A luat calea vieţii monahale şi s-a făcut călugăr într-un schit, într-o peşteră care există şi acum, este o mănăstire mică şi acum lângă satul acesta Basarabi. Nu ştim cât a trăit şi nici cum. Ştim, însă, că viaţa lui a fost o rugăciune continuă, că a fost o viaţă de uitare de sine, pentru a se umple de viaţa lui Hristos. Şi care este viaţa lui Hristos? Este dragoste faţă de toţi oamenii, faţă de îngeri, faţă de tot ceea ce ne înconjoară. Acest văcar simplu, prin rugăciune neîncetată, prin dragoste faţă de Iisus Hristos, a devenit fără să ştie nimeni un stâlp de rugăciune, un stâlp de sfinţenie care uneşte cerul cu pământul. (…) Un general rus a aflat de comoara aceasta binecuvântată a trupului Sfântului Dimitrie cel Nou şi a vrut să o ducă în Rusia, însă în drumul spre Rusia care trecea prin Bucureşti, Sfântul a dorit să rămână la Bucureşti şi a rămas de atunci şi până acum în inima Bucureştiului, cinstit şi iubit de toţi credincioşii din Ţara Românească. (…) Semnele prezenţei sale s-au făcut simţite de atunci. Marele război de atunci, din perioada 1768-1774, s-a terminat cu o ciumă îngrozitoare şi ruşii au trebuit să se retragă în fugă lâsând moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou la Bucureşti. Ciuma a dat înapoi la Bucureşti, dar a bântuit cu mare furie în Rusia. De atunci, Sfântul Dimitrie este izvor de binecuvântare pentru toţi cei care vin cu credinţă la el. Să nu uităm că, între timp, în inima Bucureştiului se află şi Sfântul nostru, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, cel care împreună cu băieţii săi L-au mărturisit pe Hristos în faţa sultanului în ziua de 15 august 1714. Doamna lui i-a adus sfântul trup care se află acum în Biserica «Sfîntul Gheorghe cel Nou» din Bucureşti. Iată, capitala noastră este ca o grădină plină de sfinţi, de seminţele sfinţeniei care se ascund în aceşti doi mari sfinţi, Sfântul Dimitrie, omul simplu, văcarul care ajunge să fie asemenea Mântuitorului Iisus Hristos, dar şi Domnitorul, Sfântul Constantin Brâncoveanu”, a spus arhid. prof. univ. dr. Ioan I. Ică jr.
La finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Laurenţiu i-a felicitat pe toţi cei care poartă numele Sfântului Dimitrie şi a transmis credincioşilor urările de bine în zi de sărbătoare pentru întreaga ţară, când rugăciunile se înalţă către Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi pentru a primi ocrotire, sănătate şi izbăvire de păcate.
