Noua interfață pe grupurile media a Mitropoliei Ardealului a fost dedicată Sfintelor Femei nou-canonizate care au avut legătură cu Mitropolia Ardealului. Între acestea se numără Sfânta Anastasia Șaguna, Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș și Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, Sfintele Cuvioase Nazaria și Elisabeta de la Văratec, despre care prezentăm câteva detalii biografice.
Sfânta Anastasia Șaguna
Sfânta Anastasia Șaguna (1785-1836) – un model de mamă creștină, de luptătoare pentru credință, de femeie curajoasă care, în cele mai grele momente, nu s-a lepădat de valorile în care credea – a fost mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului. Prin osârdia sa și prin dragostea față de Dumnezeu și față de credința în care s-a botezat, fiul său, Anastasiu – viitorul Sfânt Ierarh Andrei –, alături de ceilalți frați, a fost crescut în credința ortodoxă, în ciuda tuturor presiunii făcute de autoritățile vremii de a își crește copiii sub tutelă catolică.
Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu
Sfânta Doamna Maria Brâncoveanu (cca 1661 – decembrie 1729) – un model de femeie și mamă creștină, puternică, echilibrată și profund devotată familiei sale și neamului românesc –, a fost soția Sfântul Domn Martir Constantin Brâncoveanu, având împreună 11 copii. Alături de acesta, a ctitorit mai multe lăcașuri sfinte, marcând destinul cultural și duhovnicesc al acestor ținuturi.
Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț
Sfânta Cuvioasă Filotimia (Manolache) de la Râmeț (1896-1989) a fost mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț. Împreună cu soțul ei, Ion Manolache, a avut doisprezece copii, pe care i-au crescut în frica lui Dumnezeu și în ascultarea şi respectul de cei mai mari, cu simţul răspunderii, al datoriei şi al muncii cinstite. La bătrânețe, s-a retras la mănăstire, unde a fost tunsă în monahism chiar de fiul său, Sfântul Cuvios Dometie. După trecerea la Domnul, a fost înmormântată la Mănăstirea Râmeț. Despre această monahie, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul i-a spus maicii proinstarețe Ierusalima Ghibu că, după adormirea sa în Domnul, s-a înălțat ca un heruvim la cer.
Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș
Sfânta Cuvioasă Platonida, fosta Doamnă Despina Milița, a fost soția Sfântului Voievod Neagoe Basarab. A îndurat multe suferințe: și-a pierdut rând pe rând toți copiii, iar la final, și pe soțul ei. În urma acestor încercări, s-a retras în rugăciune și liniște, îmbrățișând viața monahală. În perioada tulbure de după moartea soțului ei, se retrage în pribegie în apropierea Sibiului. Tot la Sibiu avea să treacă la Domnul la 30 ianuarie 1554, răpusă fiind de ciumă.
Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi
Sfânta Cuvioasă Matrona (Domnariu) de la Hurezi (1852-1935) a fost originară din Mărginimea Sibiului, fiica unui mocan – tuns în monahism în Sfântul Munte Athos cu numele Nicodim –, și mătușa ieroschimonahului Teodosie Domnariu, stareț al Chiliei Sfântului Ipatie de pe teritoriul Mănăstirii Vatoped. Mare nevoitoare și povățuitoare a obștii monahale, aceasta și-a cunoscut de mai dinainte clipa plecării sale la Domnul.
Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec
Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec (†1814) a fost originară din Brașov, unde a trăit în prima parte a vieții și a petrecut creștinește în viața de familie. Murindu-i soţul, a rămas din tinereţe văduvă. Nu după mulţi ani, i-au murit şi copiii. Rămânând singură şi dorind să slujească lui Hristos, a intrat în nevoinţa vieţii călugăreşti. Prin nevoință monahală și rugăciune, și-a sfințit viața, slujind lui Dumnezeu mai întâi la Schitul Scânteia din Vrancea, apoi la Schitul Bonțești, la Schitul Durău și la Mănăstirea Văratec, unde a slujit ca stareță până la trecerea la Domnul în anul 1814.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Văratec
Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Văratec (1776-1857), cunoscută ca Safta Brâncoveanu, soția banului Grigorie Brâncoveanu, a avut o viața duhovnicească aleasă și o lucrare filantropică deosebită, prin ctitorirea și restaurarea de edificii social-filantropice și bisericești. De numele ei și al soțului său se leagă grija deosebită față de Biserica „Sfânta Treime” de pe str. George Barițiu din Brașov, în perioada de 10 ani pe care a petrecut-o în refugiu în acest oraș.
