Un nou proiect dedicat copiilor şi tinerilor din Parohia Văleni, judeţul Braşov, prinde contur. Prin grija preotului paroh Claudiu Popa şi a credincioşilor din comunitate, în satul din judeţul Braşov a fost adus recent un autobuz scos din circulaţie în care vor fi amenajate o bibliotecă şi spaţii de activităţi pentru tineri şi copii, un „BiblioBus”. Părintele paroh Claudiu Popa ne-a explicat cum s-a născut ideea acestui proiect şi în ce stadiu se află acum:
„Acest proiect s-a născut dintr-o provocare a simplității cotidiene. Într-o zi toate cărțile din biblioteca personală le-am relocat într-un «colt» al sălii parohiale din Văleni. S-au adunat câteva sute. La vederea lor oamenii spuneau: «Părinte am și eu câteva cărți. Nu-mi mai folosesc, dar nici nu vreau să le arunc. Aș putea să le aduc la Casa Parohială?» Răspunsul meu a fost întotdeauna pozitiv. Și uite așa a venit nea Zie cu vreo 250 de cărți, domnul Oaida cu 300, Teodor din Făgăraș tot cu atâtea, apoi Părintele Paul, nea Nicu și alții, și așa s-au adunat câteva. «Pentru toate aceste cărți, Părinte, poți face un pustiu de bine și să ne pomenești», au zis donatorii de carte. Și i-am ascultat cu bucurie, pomenindu-i. Pe altele le-am salvat când erau pe punctul de fi aruncate în capsulele de plastic pentru deșeurile de hârtie din Brașov. Și mi-am zis: Dacă oportunitatea ni s-a deschis din senin, (mai că ne-au rugat oamenii) oare nu aș putea să le ofer și copiilor din sat posibilitatea de a răsfoi o carte, de a lectura cu setea întrebărilor copilăriei, de a-și povesti unii altora, de a discuta într-un spațiu doar pentru carte? Așadar, ce-ar fi să facem un «sanctuar» pentru carte, unde să încapă și creativitatea, și jocul sau bucuria? Și m-am gândit să le așezăm undeva. Dar unde? Sala parohială este pentru alte activități. Deci, exclus. În demersuri de zidire este și «Șura Recreativă», dar mai sunt mulți pași până la finalizare. Și m-am oprit la o rezolvare imediată. Achiziția unui spațiu și derularea proiectului pentru a nu-l ține pe loc. Spații spre vânzare în sat nu avem. Imediat au început alternativele… Am fost pe punctul de a converti un microbuz, pe care îl primeam ca donație. Dar era mult prea mic. Și atunci mi-a fugit gândul la «moda» anilor ’70, ’80, când BiblioBus-urile acopereau nevoile lecturii dar și problema spațiilor. Acele biblioteci pe roti. Și am început să cochetez cu această idee. În primă fază m-am informat. Și nu mică mi-a fost mirarea că în țară sunt numeroase, astfel de proiecte, iar la Brașov este unul chiar fruntaș, și anume EduBuzz-ul din Augustin, care va ajunge cred un reper educațional pentru multe județe, în care mulți învățători devotați au deja astfel de proiectele pe rol. Și am plecat la drum. Am bătut la mai multe porți care nu s-au deschis. În cele din urmă m-am oprit la RATBv. Și oprirea a fost cu folos. Au fost multe discuții la Regie, cu oameni minunați care m-au îndrumat să văd mai multe mașini de pe platformele lor de garare. M-am hotărât asupra a două mașini, dar planurile s-au stins spre final. Și atunci a intervenit un moment favorabil pentru noi. Parcul de autobuze s-a reînnoit considerabil. Trebuiau aduse 10 mașini hibrid și platforma trebuia degajată de autobuzele vechi. Și într-un ultim efort de a le scăpa de Remat li s-au redus prețurile la jumătate, și așa am ajuns la achiziționarea unui autobuz Maz 103, scos din circulație exact acum un an. Are 12 metri lungime și 2, 5 metri lățime, un spațiu generos, zic eu, și pentru copii dar și pentru cărți. Și Făgarașul are în circulație două astfel de autobuze, parcă cu numărul de inventar 642 și 653; al nostru este 650-ul. Și iată că l-am adus acasă, la Văleni, dar este doar o jumătate de vis realizat, pentru că mai sunt foarte multe de făcut. El trebuie convertit, cosmetizat, utilat și apoi dat în folosință. Aș dori să-i păstrez habitaclul original, să nu-l schimbăm, doar să-l încărcăm cu rafturi, câteva calculatoare, încălzire, lumină și cărti, și poate în cabina șoferului să facem un mic spațiu cu machetuțe de autobuze. Cum ne vom descurca financiar? Pe oamenii buni îi trimite Dumnezeu acolo unde este nevoie. Până acum am întâlnit oameni deosebiți. Și m-au ajutat fiecare cum a putut, de la autoritățile locale, angajați, transportatori, manageri și până la oamenii pe care nu-i știam până acum, de la un cuvânt de încurajare și până la ajutorul în sine. Mă întreb uneori: Ce este mai frumos decât să stai, într-un spațiu dedicat doar al cărților, să te desprinzi de realitățile lumii acesteia afundându-te într-o liniște pe care o cauți sau care ți se deschide involuntar spre cele mai îndepărtate sfare ale cognoscibilității. Și sunt sigur că ați citit măcar o dată dintr-o carte într-un mijloc de transport, pentru a vă umple timpul sau vă afunda în cerințele educaționale? Și cum a fost să citești? Era mai rău la curbe sau la frânat… dar, în concluzie, era fain de tot. Ei bine, doresc ca acea experiență să o împărtășească și copii din Văleni. Toți, că nu sunt mulți! Acest BiblioBus o să-i «plimbe» pe fiecare unde dorește, firește, în funcție și de cartea pe care o citește. Proiectul este doar pentru copii. Este un cadou de la Moș Nicolae, ocrotitorul satului nostru. M-a bucurat foarte mult și atitudinea părinților față de activitățile din parohie când copiii erau lăsați necondiționat și îndemnați să participe. Este o atitudine care ne dă aripi, ne încurajează, și ne îndeamnă să facem ce ne stă în puteri pentru educația lor spirituală, morală sau pentru viață, dar și pentru a le dezvolta apetitul de a învăța. Iar vârsta cea mai potrivită este copilăria. Oare câți dintre noi mai citim o carte după prima sau a doua tinerețe? Foarte puțini. Și dacă noi nu am putut când era timpul să le creăm măcar copiilor noștri această șansă spre lectură. Învăț, deci exist!”.
