Schisma dintre creștinii din Constantinopol provocată de depunerea din treaptă și exilarea Sfântului Ioan Gură de Aur este prezentată în cartea „«Domine, conserva eclessiam…» Pastorația hrisostomică și schisma ioanită”, elaborată de asist. univ. dr. Dragoș Boicu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu.
Lucrarea este realizată în cadrul Centrului de Cercetare Teologică al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și a fost publicată recent la Editura „Presa Universitară Clujeană”. Având ca referenți științifici pe pr. conf. univ. dr. Cristian Sonea și pe pr. conf. univ. dr. Gabriel Gârdan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, lucrarea „«Domine, conserva eclessiam…» Pastorația hrisostomică și schisma ioanită” evidențiază activitatea omiletică și pastorală de neegalat a Sfântului Ioan Gură de Aur, care, din păcate, a provocat reacții adverse atât din partea autorităților imperiale, dar mai ales din partea episcopului Severian de Gabala și a altor clerici adversari ai marelui patriarh.
Contrar tendinței majorității demersurilor publicistice dedicate Sfântului Ioan Gură de Aur, care circulă în general în spațiul ortodox românesc și nu numai, lucrarea domnului asistent universitar Dragoș Boicu scoate la iveală conflictele cu ierarhi, cu autoritățile imperiale și alte aspecte mai puțin amintite în lucrările elogioase, encomiastice, apoteotice dedicate celui supranumit „Hrisostomul” sau „Gură de Aur”. Cultul marelui Ioan Gură de Aur, ca de altfel și al altor mari sfinți ierarhi ai Bisericii, a dus la proliferarea lucrărilor laudative la adresa Sfântului Ioan Hrisostom, iar cele despre aspecte „lumești”, canonice, administrative, mai puțin conforme cu textele elogiatoare, sunt trecute în plan secund. Efectul principal asupra mentalului comunitar creștin este acela de a-i vedea pe sfinți departe de umanitatea lor, departe de epoca istorică în care au trăit, dar într-o stare virtuoasă la care credinciosul de rând nici nu s-ar gândi măcar că ar putea ajunge vreodată. Așa cum mărturisește autorul în partea introductivă a lucrării, „uităm că sfinții au fost oameni, care s-au luptat ca și noi și, în cele din urmă, au biruit, dar de cele mai multe ori biruințele lor au fost amare, o dovadă în plus că adevărata răsplată se revarsă asupra lor în cereasca Împărăție. O astfel de biruință amară este celebrată ori de câte ori facem pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur, care și-a încheiat viața rostind celebrele cuvinte: «Slavă lui Dumnezeu pentru toate!». Dar dacă nu vedem tragedia din spatele acestor cuvinte, nu avem cum să înțelegem cât de mult înseamnă ele și nici nu vom sesiza durerea conjugată cu o recunoștință sfâșietoare din care au izvorât”. Iată de ce lucrarea apărută acum vine să evidențieze nu doar strădaniile duhovnicești ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ci și cele lumești, cele legate de rangul ierarhic avut în vremea sa, de conflictele și schismele provocate de activitatea sa pastorală și canonică, pentru ca portretul său să fie complet în mințile și inimile celor interesați de viața acestui mare sfânt al Bisericii.
Ioan Gură de Aur și Severian de Gabala
Primul capitol al lucrării este intitulat „Zorii schismei ioanite. Trei popasuri omiletice pe calea dezbinării din Constantinopol”. Autorul prezintă contextul alegerii Sfântului Ioan Gură de Aur pe scaunul de Patriarh al Constantinopolului, prestigiul de care se bucura atât la Antiohia, cât și la Constantinopol-datorat probității sale morale și calităților omiletice inegalabile-reforma bisericească și morală începută imediat după instalarea sa la Constantinopol, vizita canonică pe care a făcut-o în Asia, în special în Efes, pentru a pune capăt unor probleme de ordin canonic, moral și administrativ. Întors din această lungă și plină de peripeții călătorie, Sfântul Ioan Gură de Aur a rostit omilia „De regressu”. Domnul Dragoș Boicu analizează textul acestei omilii din care se văd zorii viitorului conflict cu episcopul Severian de Gabala. O altă omilie analizată de autor este „Despre reprimirea lui Severian”. Întors din Asia, Sfântul Ioan Hrisostom s-a văzut pus în fața unui conflict între diaconul său, Sarapion și episcopul Severian de Gabala. Episcopul Severian a continuat să aibă o activitate omiletică necanonică, dar la intervenția împărătesei Eudoxia, care l-a așezat pe fiul ei, Teodosie, la picioarele patriarhului, Sfântul Ioan Gură de Aur îl reprimește în Biserică și rostește omilia amintită mai sus, „o nouă demonstrație de forță și o eficientă consolidare a propriei autorități într-un moment delicat”, după cum spune autorul cărții. Domnul Dragoș Boicu cuprinde în lucrarea sa și răspunsul episcopului Severian de Gabala la această reprimire canonică, prin rostirea omiliei „Despre pace”.
Autorul subliniază calitățile omiletice și pregătirea teologică a episcopului Severian, care i-au adus oarecare faimă în Constantinopol și accesul în cercurile aristocratice, așa cum mulți episcopi doreau, dar și strategia sa de a intra în grațiile împărătesei Eudoxia, devenind nașul de botez al fiului acesteia, Teodosie, viitorul împărat Teodosie al II-lea. Mulți l-au plăcut mai mult pe Severian în detrimentul lui Ioan Gură de Aur, un fervent critic al luxului imperial și imoralității.
Episcopul Severian de Gabala nu s-a oprit în a face opoziție și a-l uzurpa pe Sfântul Ioan Gură de Aur nici după împăcarea lor formală survenită după revenirea patriarhului din Asia. El este cel care a alcătuit lista de acuzații de la Sinodul de la Stejar, recunoscut de Teofil al Alexandriei, și în urma căruia împăratul Arcadie hotărăște exilarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Revolta susținătorilor Sfântului Ioan Gură de Aur a făcut ca împăratul să-l recheme din exil. Episcopul Severian și Teofil al Alexandriei aveau să fugă din Constantinopol de frica susținătorilor Sfântului Ioan Gură de Aur.
Implicațiile sociale ale schismei
A doua parte a cărții este numită de autor „Schisma ioanită-o sciziune trecută sub tăcere”. Domnul Dragoș Boicu subliniază aici efectele de ordin social pe care schisma ioanită le-a avut în acea epocă, susținătorii Sfântului Ioan Gură de Aur îmbrățișând „cauza” marelui patriarh ca o modalitate de rezistență socială împotriva stăpânilor cetății imperiale. Revenit din primul exil, Sfântul Ioan Gură de Aur avea să intre în conflict cu autoritatea imperială, după ce a criticat prin omiliile sale celebre ridicarea unei statui a împărătesei Eudoxia. Autorul prezintă detaliat contextul depunerii Sfântului Ioan Gură de Aur care a dus la exilarea și trecerea sa la Domnul, pe baza surselor istorice, cum sunt operele lui Sozomen sau Teodoret de Cyr. Susținătorii săi rămași la Constantinopol au fost acuzați de violențe și distrugeri, mulți dintre ei fiind arestați. Autorul observă: „antagonismul nu se creează între creștini și păgâni sau între «ortodoxie» și «erezie», ci între două facțiuni care împărtășesc aceeași credință”. Sunt analizate și scrisorile trimise de Sfântul Ioan Gură de Aur din exil, iar cartea se încheie cu un capitol intitulat „Reabilitarea Sfântului Ioan Gură de Aur între datorie și necesitate”, în care autorul analizează efectele introducerii în diptice a marelui ierarh, mai întâi de Alexandru al Antiohiei, apoi de Constantinopol și celelalte scaune episcopale.
Lucrarea cuprinde anexe cu alte omilii, un tabel cronologic și vasta resursă bibliografică.
Autor: Ştefan Mărculeţ
