Tezaurul cultural-duhovnicesc al teologiei academice românești a fost îmbogățit prin osteneala neobositului părinte profesor diac. Ioan Ică jr, care ne pune înainte două bogate buchete hagiografice, materializate sub forma a două volume: „Minunatele aventuri duhovnicești ale sfinților Nicolae din Myra și Bari și Nicolae din Stiri și Trani în Sudul Italiei în lumea anului 1100” și „Teodor Studitul și familia sa de sfinți — Teoctista, Platon, Teofan, Taddeu”, publicate la binecunoscuta editură Deisis.
„Minunatele aventuri duhovnicești ale sfinților Nicolae din Myra și Bari și Nicolae din Stiri și Trani în Sudul Italiei în lumea anului 1100”
Cartea de față spune povestea exemplară a doi sfinți greci cu numele Nicolae sosiți în Italia:
– unul, bătrânul ierarh al Myrei Lykiei adus în Bari în 1087, era vestit în toată lumea creștină,
– altul, un tânăr perfect necunoscut din Focida rătăcitor pe drumurile Italiei mutat la Domnul în Trani în 1094, era canonizat de papalitate trei ani mai târziu.
Amândoi apar puși de Pronia divină în fața unei creștinătăți triumfătoare aflate în ajunul primei cruciade pentru a-i reaminti întrupat miezul uitat al creștinismului: Evanghelia iubirii-milă a lui Dumnezeu în Iisus Hristos în adevărul Crucii Lui.
Mesagerii erau mesajul însuși: ierarhul Nicolae era întruparea vie a milei lui Dumnezeu, iar păstorul Nicolae „Kyrie eleison” era vestitorul itinerant al Dumnezeului-Milă și al purtării Crucii lui Hristos.
Lumea „creștină” alegea însă atunci — cum se vede din textele vremii — o altă cale, cu consecințe dramatice până astăzi.
Expresii ale lucrării providenței lui Dumnezeu în istorie, sfinții lui Hristos sunt lecții pentru timpul și epoca lor, dar și pentru timpul nostru. Profilul lor nu poate fi detașat de tabloul lumii în care sunt trimiși și în care acționează exemplar întrupând Evanghelia veșnică a lui Hristos. Hagiografia este astfel în mod indisolubil atât hristologie, cât și istorie, mai exact hristologie continuată și prelungită în istorie, și în multiplele istorii care alcătuiesc contextul întrupării ei. Scopul ei este descifrarea mesajelor și lecțiilor venite de la Dumnezeu prin sfinții Lui pentru toate timpurile.
„Teodor Studitul și familia sa de sfinți — Teoctista, Platon, Teofan, Taddeu”
Anul acesta, în 11 noiembrie, se împlinesc 1200 de ani de la mutarea la Domnul a sfântului Teodor Studitul (759–826), figură emblematică a spiritualității și teologiei ortodoxe.
În prelungirea dosarului rezistenței teologice în fața împăraților iconomahi a sfântului Teodor mărturisitorul (În apărarea sfintelor icoane — dosarul unei rezistențe teologice, Deisis, 2017), volumul de față restituie vocile originale ale complexului său dosar hagiografic.
Un dosar plin de multiple surprize din care se conturează imaginea unei familii exemplare de sfinți din Bizanț, Teodor fiul și nepotul fiind însoțit de mama Teoctista, de unchiul Platon și de nașul său de călugărie Teofan. Și această întreagă familie de aristocrați convertită la monahism se prelungește organic în familia mare a chinoviei monahilor studiți.
Prin programul pe care-l aplică aici, cuviosul Teodor devine părinte al monahilor și reformatorul monahismului bizantin ca viață de comunitate strictă (koinos bios), model exemplar mereu actual pentru monahismul ortodox din toate locurile și timpurile.
Cărțile pot fi achiziționate din librărie (Librăria Deisis, str. Timotei Popovici, nr. 21) sau online, accesând linkurile de mai jos:
