Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu, a apărut – în prestigioasa Serie de Restituiri a Editurii Andreiana a Arhiepiscopiei Sibiului – lucrarea, pusă sub numele Dr. Petru Șpan, „Antologie de articole din Telegraful român”.
Efortul editorilor (Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Necula, Pr. Dr. Ioan-Remus Răsvan și Drd. Horia-Nicolae Ratz) a fost acela de a aduna laolaltă, ca într-un mănunchi, textele Dr. Petru Șpan, toate gravitând în jurul educației și a domeniului pedagogic, în care autorul însuși a excelat.
Ceea ce trebuie spus despre persoana Dr. Petru Șpan este că s-a născut în satul Lupșa, la 4 iunie 1860. Învață carte în sat și apoi în școala ungurească de la Trăscău. Mai apoi, ajunge la gimnaziul din Blaj. Inteligent, cu un comportament exemplar, observat din timp de către profesorii și îndrumătorii săi, aspiră către o pregătire înaltă, care s-ar fi dorit concretizată în vechea cetate e Romei. Ortodoxia și dragostea de țară îl țin însă pe pământ românesc, continuându-și studiile la Seminarul „Andreian” și absolvind, prin examen de bacalaureat, Gimnaziul român de la Brașov. Devine, mai târziu, bursier la Viena, studiind acolo pedagogia, filozofia și istoria. La Jena își obține doctoratul, specializându-se în filozofie și pedagogie. Întors acasă, va preda, remarcându-se ca pedagog de înaltă formare și cu adevărat un vizionar de inspirație șaguniană. Parcursul său școlar și formator se va oglindi deplin în munca de a face cunoscute, prin operele sale, toate cele pe care le-a primit în cele mai înalte centre academice europene.
Cităm, în continuare, din cuvântul-înainte al editorilor volumului pe care acum cititorul îl are înainte: „Suntem dinaintea unei colecții de articole vii, cât se poate de realiste și actuale. Scrise de distinsul pedagog Dr. Petru Șpan între 1887-1889 și publicate în paginile Telegrafului Român, ele exprimă un adevăr. O pedagogie care nu luptă pentru emanciparea socială a elevilor e un simplu moft hermeneutic. De ce sunt actuale articolele? Pentru că, în sine, evidențierea caracterului practic al educației, precum și dimensiunea socială a învățământului dual nu are cum să dispară din preocupările unor pedagogi autentici. Credem că lui Petru Șpan și lui Pavel Vasici le revin merite deosebite pentru designarea liniei centrale a dezvoltării unei culturi educaționale fundamentate pe cultura muncii și a practicii pedagogice. Lui Petru Șpan îi revine, în fond, meritul de a fi articulat pedagogia predată în institutul șagunian pe construcția unei școli de aplicație competitive, visul lui dintâi ce avea să și-l împlinească în cei din urmă ani ai vieții sale.
Adept al unei pedagogii active, asemeni lui Ioan Popescu, altă efigie remarcabilă a pedagogiei transilvane, Petru Șpan ne descoperă crezurile sale, ni le pune la îndemână fără pretenții de specialist, ci ca un cetățean al Bisericii. Este extrem de important să reținem modul în care vocația pedagogică a acestui bărbat de Școală s-a activat în perimetrul de Duh al Bisericii, oferind model de apostolat profesorilor și ucenicie elevilor. Poate părea puțin textul ce am reușit să-l smulgem uitării – acesta este un adevăr, uitate sunt multe din paginile Telegrafului –, dar am ținut să le reunim sub aceleași coperți din dorința de a ne reitera cultura lecturii în tensiunile dintâi ale muncii generației Șpan în cultura școlii.
Suntem extrem de bucuroși să lucrăm pe textele acestui remarcabil ctitor de gândire socială și educație în comunicarea imediată, prin jurnalism. Nu uităm că, în contextul unei crunte cenzuri imperiale – care ajungea la diluții de amănunt ale forței logosului transferat în semnal de telegraf – și blocării multor proiecte culturale necesare emancipării unei conștiințe naționale. Sperăm din toată inima că lectura propusă Vă va iniția într-un mod de gândire, mod de viață educațională”.
