1. Când faci o căutare simplă pe Google din două cuvinte Șaguna și muzica ți se dau zeci de rezultate despre insistența testamentară făcută de sfântul mitropolit să fie înmormântat fără pompă, fără muzică, fără predică. Cum adică fără muzică? Această precizare însemna, la acea vreme, o fanfară care să-l conducă în cântări din Sibiu până la Rășinari, ceea ce presupunea o elogiere lumească, cum se proceda la oamenii mari ai vremii, elogiere pe care sfântul o considera exagerată.
Nu a fost de acord sfântul și de aceea aceste detalii funerare arată mai degrabă smerenia mitropolitului și nicidecum opoziția sa față de muzică. Dimpotrivă .
2. Datorită lui Șaguna se înființează primele coruri școlare, ca unul care știa încă din anii petrecuți în Serbia despre cântarea rugăciunii și puterea ei de înfrățire duhovnicească.
3.Stând în tronul arhieresc venea uneori la strană și începea să cânte stihirile praznicului, dând chiar atunci înainte de moarte, o pildă de executare a cântărilor bisericești, o cântare recitativă și totuși nu grăbită, cu o mare acuratețe melodică, cu accent, cu interpretare pentru a nu se pierde înțelesul.
4. Gheorghe Pletosu mărturisește că Șaguna intrase odată în biserică la imnul Unule născut și fiind cântarea cam repezită, arată un semn diaconului să tacă și le spune celor două strane: dar asta e cântare? așa cântați voi sub streașina rezidenței mele? Apoi oare cum veți face slujbe și veți cânta cântările când veți fi de capul vostru prin parohie? (în Gheorghe Pletosu, Șaguna și cântarea bisericească, p. 409-414, citat de Pr. Lect. Univ. Dr. Sorin Dobre, Mitropolitul Andrei Şaguna şi muzica bisericească ortodoxă din Transilvania, Revista Teologică, Serie Nouă; Anul XVIII (90), octombrie-decembrie, 2008).
5. În anul 1854 Mitropolitul tipărește la Sibiu Liturghia pe patru voci cunoscută sub numele de liturghia grecească. El este acela care a introdus muzica corală în cultul bisericii ortodoxe din Transilvania. în anul 1864 Dimitrie Cunțan primește misiunea de la Mitropolitul Andrei Șaguna să întocmească o culegere a cântărilor bisericești din Transilvania. Așa apare colecția numită Cântările bisericești după melodiile cel opt glasul ale sfintei noastre biserici ortodoxe, publicată pentru prima dată la 28 iunie 1890.
6. Între materiile obligatorii la cursurile seminariilor pedagogice de trei ani erau cântul și muzica, cu studiul viorii și al pianului. (Prof. Univ. Dr. Paul Brusanowski, Învățământul confesional ortodox român din Transilvania intre anii 1848-1918, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2010, p. 219)
7. Cu fiecare ediţie a cărții lui Cunțan se vor repeta cuvintele de început, din Prefaţă, mărturisite de însuşi Dimitrie Cunţan: «Memoriei Marelui Andreiu (rep.la 16/28 iunie 1873) autorul intelectual al acestei lucrări în semn de pietate şi recunoştinţă. Sibiu,16/28 iunie 1890.» Autorul.
8. Mitropolitul Andrei Șaguna dispunea la o întâlnire cu protopopii în 20 octombrie 1846 ca: „preoții cu învățătorii și cântăreții să traiască în dragoste și buna pricepere, împreunându-și puterile cu dânșii spre a învăța tinerimea în cetire și cântare bisericească”.
9.Câteva condiții șaguniene pentru cântăreți:
-vor fi cu purtare bună
-vor fi cu ascultare către mai marii lor
-cu cinstire către preoțime
-cu cinstire către obștea întreagă
-se vor purta cu supunere către legile morale. (Î.P.S. Dr. Laurențiu Streza – Mitropolitul Ardealului, Pr. Prof. Dr. Vasile Oltean, Mitropolitul Andrei Șaguna în documentele din Șcheii Brașovului, vol. 1, p .377-378)
10.Pentru optimizarea modului de a se cânta în Biserica noastră, demersurile arhiereşti șaguniene s-au concretizat în:
1) dezvoltarea şi emanciparea învăţământului românesc de toate gradele;
2) cunoaşterea şi aplicarea rânduielilor bisericeşti în strânsă legătură cu tradiţia şi practica de a se cânta la strană;
3) tipărirea de cărţi liturgice;
4) introducerea cântării corale în Catedrala Ortodoxă din Sibiu
5) culegerea şi tipărirea melodiilor bisericeşti.
