Patericul Sfântului Andrei Șaguna cu dedicare specială pentru preoți și teologi

(din Studiulu pastoralu, compus și editat de Andrei Șaguna Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1872, S. P. =Studiulu Pastoralu).

1. să nu cuteze (preoții) cei tineri să facă nimica fără judecata celor mai bătrâni (SP,24).
2. fără îndoială este că numirile cu care se caracterizează preoții în Sfânta Scriptură trag după sine și niște greutăți pentru chemarea lor. (SP, 4)
3. dacă nu vor fi în stare a documenta vocațiunea lor către treapta preoției, să își caute alt mod de viață și să se rețină de la preoție, precum Moise și Grigorie de Neocesarea, făcător de minuni, Efrem Sirul, sfântul Ambrozie (SP,4)
4. greutățile unui preot să văd mai departe și de acolo că el se aseamănă lucrătorului de pământ, lucrătorului de vie, boului ce treieră. (SP,5 )
5. știut este că preotul lesne poate aluneca, dacă nu cunoaște chemarea sa ca tată de familie, ca cetățean, ca preot și ca beneficiar din partea poporului său parohial. (SP, 6)
6. preotul în toate să mulțumească poporului său încredințat în cele sufletești, atunci prea firește urmează de cealaltă parte, ca și poporul să împlinească datorințele sale față cu preotul său și să îi dea bucuros ceea ce este al lui (SP,7)
7. biserica noastră nici când nu a primit celibatul pentru preoți și așa și astăzi stă în vigoare canonul 5 apostolesc și canonul 6 al Sinodului ecumenic 6 (SP,8 )
8. se oprește a lua sieși de soție pe vreo văduvă, căci atunci nu se poate iniția la preoție, ci este dator a se căsători cu o vergură de legea noastră. (SP,6)
9. când rămâne preotul văduv și se căsătorește a doua oară atunci pierde preoția și îi rămâne numai cinstea șederii între preoți și portul preoțesc. (SP, 9)
10. preotul nu poate ierta ca în casa lui să se facă niște adunări de petreceri lumești, jocuri sau alte lucruri cu zgomot și trebuie casa lui să fie bine chivernisită și copiii lui să fie ascultători și de exemplu altor copii în moravurile și purtarea lor morală (SP,11)
11. preotul să stăruiască ca comuna bisericească să asigure casa parohială la vreo Asociațiune de asigurație, ceea ce nu costă mult și aduce multă bunătate la caz de nenorocire. (SP,13)
12. poate fi preot unul ca acela care s-a pregătit de școli și documentează religiozitatea și moralitatea sa, precum și posedarea de calități recerute de către Statutul organic al mitropoliei noastre române de religie ortodoxă răsăriteană. (SP,20)
13. câștigarea oricărui oficiu nu se poate face cu corupțiuni, așa nici câștigarea oricărei trepte preoțești se oprește a se face cu orice fel de corupțiune. (SP,22)
14. sfințirea unui preot este oprit a se face cu corupțiune de bani, așa și alegerile de fețe bisericești, ce poporul credincios le servește, se opresc a se face cu corupțiuni de rudenie, de bani și de băuturi spirtoase.(SP,22)
15. de la introducere și instalarea nou alesului paroh, protopopul are a ține către poporul adunat una cuvântare amăsurată actului de prezentare și instalare, iar noul paroh îi răspunde prin o cuvântare așișderea corespunzătoare festivității, promițându-i dragostea și zelul său către popor. (SP,23)
16. preotului nu i se cuvine a rade barba și părul a-l împleti, căci dovedește deșertăciune și vanitate, ceea ce nicidecum nu îi stă lui bine, așișderea totdeauna să poarte îmbrăcăminte ceea ce este prescrisă pentru el ca pentru un preot, ducându-se la orice funcțiune sau dregătorie și încă pe cale. (SP,26)
17. pentru aceea să păzească preotul aceste amândouă trezvii, trezvia trupească cât și cea sufletească, căci numai așa va putea el a se ocupa cu studiul pentru perfecționarea sa și cu compunerea predicelor și altor învățături catehetice. (SP,28)
18. mai cere apostolul ca preotul să fie onest. Onestitatea sa se extinde asupra tuturor acțiunilor preotului și trebuie el să fie onest în toate, în cuvânt, în conversație, îmbrăcăminte, în ocârmuirea casei și familiei sale, cu un cuvânt să păzească cele cuviincioase ale chemării sale sacerdotale, de aceea i se oprește lui a nu avea mese bogate, nici a face ospețe la sine, nici la alții să nu meargă, ca acolo glume să facă, nici o haină necuvioasă să nu îmbrace, nici aflându-se la pomeni, să nu ducă de acolo mâncare și băuturi acasă, căci prin așa purtare se vatămă onestitatea preotului. (SP,30 )
19. apostolul mai poftește de la preot și ospitalitatea, căci prin aceasta documentează inimă bună și compătimitoare către cei de aproape ai săi (SP,31)
20. preotul să fie învățător. Dacă vom examina chemarea unui preot vom afla că cea mai dintâi chemare a lui este să fie învățător (SP,31)
21. preotul să citească cu diligența neîntreruptă și cu atenție neadormită cărțile bisericești: Octoihul, Mineiele, Triodul, Penticostarul și Psaltirea, că citind el aceste cărți, se îmbogățește în știința și cunoștințele sale. (SP,33)
22. beția este o pată și o patimă mare la fiecare om, așișderea și la un preot. Este îndeobște recunoscut și s-a dovedit totdeauna că beția ia tot mai mare dimensiune și în loc să se îndrepte omul bețiv, tot mai mult se tăvălește într-însa. (SP,34-35)
23. preotul nu este stăpân al poporului credincios și lui nu-i stă bine sfada și cearta, ci este servitorul lui Dumnezeu și părinte sufletesc al poporenilor săi. (SP,35-36)

1 de 6

(selecție Pr. Dr. Piț George, parohia Slimnic 1, Protopopiatul Mediaș)